De ce părinții ar trebui să evite criticile cu privire la greutatea copilului?

Cum ar trebui să vorbească un părinte cu un copil care suferă de suprapondere? În astfel de situații este dificil pentru părinți să adopte o atitudine corectă pentru a nu învinovăți copilul și a nu declanșa o tulburare de comportament alimentar. Cuvintele nepotrivite ar putea conduce la pierderea șansei de a ajuta copilul să depășească impasul, ceea ce ar putea constitui o problemă de sănătate serioasă pe termen lung.

Un studiu publicat în jurnalul științific Eating & Weight Disorders atrage atenția că, unele comentarii – deși bine intenționate de către părinți -  cu privire la greutatea copiilor sunt de regulă predictorii unor comportamente dietetice nesănătoase, a binge eating-ului (crize de bulimie care constau în supraîncărcare cu alimente în lipsa unui mecanism compensator – vărsături, purgative, antrenamente fizice epuizante) sau a altor tulburări de comportament alimentar.
De asemenea ar putea consolida în mod necugetat un stereotip inadecvat cu privire la greutate, pe care copilul îl internalizează.

Mai ales în cazul fetelor, criticile despre greutate din partea părinților au repercusiuni la distanță aspra imaginii corporale  și contribuie la insatisfacția „cronică” a viitoarei femei asupra greutății și a aspectului corpului ei, chiar și în absența unui exces ponderal.

„Părinții copiilor care prezintă suprapondere sau obezitate sunt constant îngrijorați, însă modul în care aceștia comunică și discută temerile, respectiv preocupările cu micuții, ar putea avea un impact imediat, nedorit și devastator asupra psihicului fragil al copiilor. Potrivit cercetării, acesta poate persista pe termen lung sau se poate manifesta inclusiv în viața adultă”.

Efectul este mult mai dramatic în rândul fetelor deoarece „acestea sunt supraexpuse mesajelor numereroase despre importanța unei greutăți mici (chiar subgreutății) și a aspectului slab, subțire al corpului, iar valorile femeilor sunt frecvent și puternic asociate cu aparența fizică”.

Studiul a inclus peste 500 de femei între 20 – 30 de ani, intervievate cu privire la imaginea corporală, făcând apel la comentariile și atitudinea părinților în legătură cu greutatea acestora din copilărie. În mod frecvent au fost invocate criticile cu privire la „avantajele” pierderii a 4.5 – 9 kg, indiferent dacă exista suprapondere sau nu.

Autorii studiului atrag atenția că, aceste comentarii care vin din partea părinților au un efect mult mai puternic în comparație cu cele ale persoanelor neînrudite.

Numeroase studii au remarcat  faptul că, în cazul părinților care își încurajau copiii/ adolescenții supraponderali să țină diete, tinerii prezentau un risc crescut de depresie și stimă de sine scăzută. Unele cercetări asociază astfel de critici din partea părinților cu un risc crescut de apariție a obezității sau cronicizarea și progresia supraponderii spre obezitate.


Sursa: The New York Times