De ce clipesc încontinuu? Cât de des e normal să clipești?

Clipitul este un fenomen normal și fiziologic important. Adulții clipesc aproximativ de 14-17 ori pe minut. Este o funcție esențială a ochiului care ajută la răspândirea secreţiei lacrimale la nivelul globului ocular, la înlăturarea iritanţilor de pe supafaţa corneei şi pupilei, la prevenirea infecțiilor și a aderării prafului sau a oricărui obiect în ochi, clarificarea imaginii primite de retină, precum şi oprirea luminii prea strălucitoare în ochiul nepregătit.

Fiecare clipire aduce elemente nutritive structurilor suprafeței ochiului, menținându-le sănătoase, asigurând reînnoirea și revitalizarea suprafeței corneei, a epiteliului și a conjunctivei. [1, 2]

Cât de des clipim variază în funcție de stările emoționale și mentale. Stresul, durerea, expunerea la lumină puternică și anxietatea au tendința de a crește rata clipirilor, în timp ce o situație care implică un pericol, scade frecvenţa cu care clipiţi. Clipitul des poate apărea, de asemenea, ca un tic nervos la unii oameni. [3]

Funcție și anatomie

Genele creează o linie de apărare împotriva prafului și a altor elemente străine pentru ochi, capturând majoritatea acestor iritanţi înainte de a ajunge la globul ocular.

Există mai mulţi muşchi care controlează reflexul clipirii. Printre aceştia, cei mai importanţi sunt muşchii pleoapei superioare care controlează deschiderea şi închiderea ochilor, numiţi orbiculari ai pleoapelor şi levator superior palpebral.

Deși stimulul care declanșează reflexul de clipire este determinat de ochi uscați sau iritați, acesta este controlat de un „centru de clipire” numit nucleul lenticular. [4]

Clipitul normal al ochilor poate fi afectat de oboseală, răni în zona oculară, diverse afecţiuni şi administrarea unor anumite medicamente.

Durata normală a unui clipit este între 100-400 milisecunde. Producerea de dopamină în exces este de obicei asociată cu o accelerare a ratei clipitului. În situaţii care duc la scăderea sub limita normală a producţiei de dopamină din organism (spre exemplu în maladia Parkinson), rata clipitului scade foarte mult; de asemenea, unele afecţiuni psihice precum schizofrenia, măresc foarte mult rata clipitului.

Cauze și factori de risc

Clipirea excesivă este cauzată de supra-stimularea reflexului de clipire. Acest lucru se datorează cel mai frecvent unui corp străin în ochi sau unor reacții alergice.

Alte cauze includ:

• ochiul uscat
• stres
• oboseală
• conjunctivită
• blefarită (inflamația pleoapelor)
• uveita (inflamația irisului)
• miopie (imposibilitatea de a distinge clar obiectele situate la distanță)
• lumină puternică
• ore lungi petrecute în fața unui monitor
• blefarospasm

Blefarospasmul este o afecțiune care cauzează clipiri rapide și involuntare, cauza principală fiind stimularea nervoasă anormală. Aceasta duce la contracția spasmodică a mușchilor oculari fără nici o cauză evidentă. Blefarospasmul este clasificat ca un tip de tonus muscular anormal sau distonie. Distonia ochilor este frecvent observată la vârste cuprinse între 50 și 70 de ani și poate fi de severitate diferită.

Blefarospasmul datorat distoniei este uneori însoțit de alte mișcări faciale, cum ar fi grimase și rulare a ochilor. Alte simptome ale acestei condiții speciale includ:

• spasmul pleoapelor
• un sentiment de greutate în jurul ochilor
• umflarea în jurul ochiului
• senzația uscată a ochiului
• sensibilitate excesivă la lumină puternică sau la soare.

Toate aceste simptome pot fi exagerate și astfel devin mai evidente în cazul oboselii, anxietății, luminii puternice, vântului sau prafului.

Alte boli care te pot face să clipești încontinuu sunt reprezentate de tulburări ale sistemului nervos precum:

• sindromul Tourette
• boala Parkinson
• dischinezie tardivă cauzată de anumite medicamente psihiatrice
• accident vascular cerebral

Prezența acestor afecțiuni este confirmată de:

• o istorie atentă, inclusiv tipul de medicamente administrate persoanei
• examinare fizică
• studii de imagistică, cum ar fi scanări RMN sau CT.

Clipitul excesiv poate fi considerat anormal dacă:

• afectează viața normală
• vă deranjează atunci când conduceți
• nu se oprește în câteva ore
• este asociat cu alte simptome

Tratament

Blefarospasmul este tratat cu injecții cu botox pentru a relaxa mușchii implicați. Acest lucru oferă o ușurare semnificativă la mai mult de 90% dintre pacienți. Starea în sine persistă pe termen lung la 75% dintre pacienți, dar nu trebuie să interfereze cu activitățile normale decât dacă este foarte severă. [2]

Studii

Într-o lucrare publicată în Proceedings of the Academy of Sciences, un grup de oameni de știință din Japonia oferă un nou răspuns surprinzător - că închiderea ochilor ne-ar putea ajuta să ne adunăm gândurile și să ne concentrăm atenția.

Cercetătorii au ajuns la această ipoteză după ce au remarcat un fapt interesant dezvăluit de cercetările anterioare despre clipire: că momentele exacte în care clipim nu sunt de fapt aleatorii. Deși aparent spontane, studiile au arătat că oamenii tind să clipească în momente previzibile. O persoană care citește, va clipi adesea după terminarea fiecărei propoziții, în timp ce o persoană care ascultă un discurs, se întâmplă frecvent sa clipească atunci când vorbitorul întrerupe declarațiile iar un grup de oameni care vizionează același videoclip tind să clipească în același timp.

Ca rezultat, cercetătorii şi-au dat seama că putem folosi în mod subconştient clipitul ca un punct de odihnă mentală, pentru a ne concentra atenţia. Pentru a testa ideea, au pus 10 voluntari într-o mașină fMRI în timp ce urmăreau emisiunea de televiziune „Mr. Bean”.

Analiza lor a arătat că atunci când aceştia clipeau, activitatea mentală a atins în scurt timp zone ale creierului care funcționează atunci când mintea se află într-o stare de repaus.

Acest studiu mai necesită cercetări, însă demonstrează că intrăm într-o stare mentală de relaxare atunci când clipim - rolul nefiind doar cel de lubrifiere a ochilor. O clipire ar putea fi insula instantanee de calm introspectiv în oceanul stimulilor vizuali care ne definesc viaţa. [5]

Tipuri de clipire

Există trei tipuri de clipire:

• Clipitul spontan - este fără stimulente externe, realizându-se în creierul pre-motor și se desfășoară fără efort conștient, cum ar fi respirația și digestia.

• Clipitul reflex - apare ca răspuns la un stimul extern, cum ar fi contactul cu corneea sau obiectele care apar rapid în fața ochiului. O clipire reflexă nu este neapărat una conștientă. Poate să apară ca răspuns la stimuli tactili (de exemplu genele, pleoapele, contactul cu sprancenele), stimuli optici sau auditivi.

• Clipitul intermitent - este voluntar şi are o amplitudine mai mare decât clipitul reflex, cu utilizarea tuturor celor trei diviziuni ale mușchiului orbicular.

Clipitul în viața de zi cu zi

Copii

Sugarii nu clipesc la aceeași rată precum adulții; de fapt, aceştia clipesc la o rată medie de 1 sau 2 ori într-un minut. Motivul pentru această diferență este necunoscut, dar se sugerează că sugarii nu au nevoie de aceeași cantitate de lubrifiere pentru ochi de care au nevoie adulții, deoarece deschiderea ochilor lor este mai mică în raport cu adulții. În plus, sugarii nu produc lacrimi în prima lună de viață. De asemenea, dorm mai mult decât adulții, deci ochii lor nu sunt atât de obosiţi. Cu toate acestea, pe tot parcursul copilăriei rata de clipire crește, iar în adolescență este de obicei echivalentă cu cea a adulților.

Adulți

Rata de clipire la sexul feminin este aproape dublă faţă de sexul masculin.
În plus, femeile care utilizează contraceptive orale clipesc cu 32% mai des decât alte femei, din motive necunoscute.

În general, între fiecare clipire este un interval de 2-10 secunde. Cu toate acestea, atunci când ochii sunt focalizați pe un obiect pentru o perioadă lungă de timp, cum ar fi atunci când citiți, rata de clipire scade la aproximativ 3 până la 4 ori pe minut. Acesta este motivul principal în care ochii se usucă și devin obosiți atunci când citesc, acest simptom fiind împiedicat prin buna iluminare, pauze regulate şi concentrarea pe obiecte aflate la distanţă de cel puţin şase metri. [4]