Cum ne-au schimbat rețelele de socializare?

Peste 1 miliard și jumătate de persoane din toată lumea au conturi pe diverse rețele de socializare – acestea fiind în prezent activitatea numărul 1 de petrecere a timpului pe Internet.

Trebuie să recunoaștem -  mulți dintre noi am dezvoltat o obișnuință din a ne citi update-urile de pe rețelele de socializare de câteva ori pe zi.  A devenit aproape un reflex, o rutină de zi cu zi să aruncăm un ochi pe ce postează „prietenii” noștri și să verificăm ce succes au avut postările noastre.

Adesea, primul loc din care se răspândește vestea este Facebook sau Twitter, iar discuțiile din viața „offline” ajung  nu de puține ori să se concentreze pe activitatea din fața tastaturilor.

În condițiile acestei invazii a rețelelor de socializare în viețile noastre, nu putem să nu remarcăm că în mod paradoxal, cu atâtea modalități de a ne conecta cu prietenii, amicii și cunoștințele, ajungem de fapt să trăim o pseudoviață socială.

Fără a infiera rețelele sociale (autoarea însăși fiind o „consumatoare” fidelă a numeroase platforme sociale), încercăm un demers obiectiv – unde anume se termină distracția și unde începe izolarea de viața reală?  De ce am devenit avizi după like-uri? De ce simțim nevoia de împărtăși mai mult decât e cazul?

Cum ne-au schimbat obiceiurile ultimii ani de „domnie” a rețelelor sociale și ce deprinderi aproape inconștiente vorbesc prin ele însele despre noi?

Izolat, conectat, deprimat

5 prieteni la o masă, într-un restaurant, se revad după ceva timp. Unul dintre ei pozează mâncarea ce arată apetisant, pentru a pune fotografia pe Facebook sau Instagram, iar ceilalți intră imediat pentru a da like și a comenta aprobator.
Altul, vrea să marcheze cum se cuvine reîntâlnirea – așa că dă un „check-in”, menționând că se simte minunat în compania celor 4.
Discuțiile stagnează la un moment dat, așa că fiecare mai dă un refresh la aplicația socială, pentru a vedea ce s-a mai întâmplat și nu în ultimul rând, pentru a verifica ce număr de like-uri a atins poza cu mâncarea.
Pe final, se cade o poză de grup, care va ajunge direct pe Facebook, chiar înainte ca întâlnirea să se fi terminat.

Pare un scenariu familiar, nu? Deși am exagerat pe ici, pe colo, adevărul este că rețelele sociale, telefoanele de ultimă generație și costurile tot mai mici ale internetului mobil întrețin o dependență care ne depărtează de ideea reală de socializare.

De ce am prefera să scrificăm din timpul unei întâlniri cu prietenii pentru a ține la curent audiența de pe rețelele sociale cu fiecare pas pe care îl facem?

O altă față a rețelelelor de socializare o reprezintă limitarea activității sociale reale.
Din moment ce putem ști tot ce fac prietenii noștri, doar accesându-le profilul, putem vorbi oricând cu ei prin mesaje, oriunde s-ar afla, de ce ne-am mai deranja să planificăm o întâlnire?

Chiar dacă în mod teoretic, rețelele sociale sunt o metodă excelentă de a păstra legătura cu persoane pe care nu le-am văzut de multă vreme, cu foști colegi, cu prieteni care s-au mutat în alt oraș, ele alimentează, în practică, și o comoditate față socializarea reală.

Pentru a felicita un prieten de ziua sa de naștere, nu ne mai deranjăm să dăm un telefon, pentru că rețeaua socială are grijă să ne anunțe cu două zile înainte. Îi putem scrie o propoziție oricând, alături de alte zeci și sute de felicitări primite de la alte persoane.

Ne petrecem uneori, zeci de minute, citind statusuri, apreciind poze și deschizând link-uri postate pe rețelele de socializare, în loc să ne bucurăm mai mult de relațiile care contează cu adevărat și să ne vedem „la față” , nu doar pe monitor.
Nu mai avem ce să ne spunem când ne vedem, pentru că fiecare știe deja, având în vedere că am ținut la curent tot Internetul cu ce am mâncat, unde am călătorit, ce am văzut, ce pasiuni noi am descoperit.
Ne postăm online deopotrivă nemulțumirile, îngrijorările, nevoile, motivele de bucurie și satisfacție și suntem încântați când atragem solidaritate, simpatie, aprobare sub formă de simplă apasare de buton.

Un grup de psihologi de la Universitatea din Michigan a desfășurat în 2013 un studiu privind influența pe care o are rețeaua Facebook asupra nivelului fericirii.
Subiecții au fost chestionați timp de două săptămâni, de 5 ori pe zi, cu privire la starea lor din acel moment, gradul de interacțiune reală din acea zi și timpul petrecut online, pe platforma socială.
Rezultatele au arătat o corelație între durata sporită de utilizare a rețelei și nivelul scăzut al stării de bine și al satisfacției față de viață, în general.

„Depresia Facebook”

Alți cercetători au mers până la a desemna un nou tip de depresie - „depresia Facebook”, ce apare mai ales în cazul tinerilor și adolescenților ce petrec mult timp online și manifestă o tendință accentuată de izolare de contextele reale de socializare.

Dr. Aric Sigman, membru al Societății Regale de Medicină din Marea Britanie sesiza faptul că deși rețelele de socializare de tipul Facebook au ca scop inițial îmbogățirea vieții sociale, duc de fapt la izolare socială.
Acest fapt este cauzat de lipsa interacțiunii reale, îmbibată de semnificație. Sigman susține că această denaturare a relațiilor sociale ar putea avea impact asupra sănătății fiziologice și mentale a organismului.

Se pare că interacțiunea online prelungită afectează capacitatea noastră de a interpreta limbajul non-verbal (mimică, gestică) și abilitățile sociale.

De asmenea, rețelele sociale puternic vizuale alimentează o caracteristică firească a naturii umane: competitivitatea. Vedem zilnic zeci de poze care surpind momente din viața „prietenilor” noștri: unii par a fi într-o continuă vacanță, alții călătoresc de cinci ori pe an, unii sunt mai bine îmbrăcați decât îi văzusem ultima oară, iar alții și-au schimbat look-ul și par a avea lumea la picioare.

E destul de dificil ca în fața acestor „dovezi” ale succesului altora să nu compari, chiar subconștient, existența cu ce a „prietenilor” care-ți zâmbesc frumos din fotografii, ce par a avea viața perfectă.

Această comparație socială este artificială: nu cunoaștem mai mult decât o piesă din puzzle – imaginea de ansamblu nu ne este dezvăluită.

De fapt – cheia stă în păstrarea unui echilibru, care definește impactul pe care îl au rețelele sociale asupra vieții reale.
Câtă vreme folosim aceste platforme pentru a întreține relațiile sociale, pentru a ne pune la curent cu noutățile și pentru a ne amuza câteva minute la finalul zilei, nu este nimic ieșit din comun.

Problemele apar atunci când rețelele de socializare ajung să înlocuiască în cea mai mare parte contactele reale, față în față, care sunt de fapt, cheia unei relații de prietenie.

Dependența de rețele de socializare

Folosirea rețelelor sociale se poate exacerba, în anumite situații, sub forma unei dependențe reale, foarte asemănătoare cu dependența de alcool, droguri sau tutun.

Persoanele dependente de rețele de socializare petrec ore în șir zilnic pe aceste site-uri și pun în centrul intereselor activitatea lor online.

Majoritatea iși verifică profilul de mai multe ori pe oră și simt nevoia de a afla în permanență ce se întâmplă cu „prietenii” lor.
Un studiu american din 2010 releva faptul ca 53% dintre persoanele chestionate își verifică conturile de pe rețelele de socializare la prima oară a dimineții, unii chiar înainte de a se da jos din pat – direct de pe telefoanele mobile sau tablete.

Același studiu, arăta că peste 63% folosesc rețelele de socializare chiar și când merg la toaletă, iar 17% ar verifica un mesaj nou primit pe Facebook sau Twitter chiar și în timpul relațiilor sexuale!

Mai mult, prezența pe rețelele sociale poate afecta activitățile de bază ale organismului, precum somnnul și alimentația. Petrecând tot mai mult timp actualizându-și profilul și verificând activitatea contactelor, tinerii, în special, „uită” să mai mănânce sau amână momentul culcării.
Seara, după ce închid computerul, continuă activitatea de pe telefoanele mobile până târziu în noapte, iar dimineața se simt deja extenuați și inapți pentru școală sau slujbă.

Un psiholog de la Universitatea din California a propus o grilă de cinci semne care indică faptul că o persoană este dependentă de Facebook:

• dormi tot mai puțin din cauza activității pe Facebook și asta îți afectează activitățile de zi cu zi;
• petreci mai mult de o oră pe zi pe această rețea;
• urmărești consecvent și insistent profilurile foștilor parteneri și lași ca relația actuală să fie afectată;
• ai tendința de a amâna sarcinile de serviciu, pentru a sta pe Facebook;
• ideea de a trece o zi fără această rețea socială te face anxios și nemulțumit.

Viața privată și „stalking-ul”

Viața privată devine o chestiune extrem de delicată în era rețelelor sociale. Deși toate site-urile de socializare au setări ce permit reglarea nivelului de vizibilitate, al profilului, în realitate este dificil să vorbești cu adevărat de viață privată, odată ce ai „urcat” online informații personale și fotografii.

Informațiile persoanele de tipul datei de naștere, adresei de e-mail, numărului de telefon, orașului în care locuiți pot fi oricând salvate de orice persoană care vă accesează profilul.
Orice fotografie pentru care nu ați setat nivelul de securitate, poate fi văzută și descărcată de un utilizator oarecare de pe internet. Și chiar dacă fotografiile nu pot fi văzute decât de prieteni – câți dintre cei care vă sunt „prieteni” pe rețelele sociale vă sunt, în viața reală, apropiați?

Ne-am putea imagina cum ar fi să mergem să arătăm o fotografie cu noi unei persoane pe care am văzut o singură dată? Cam așa se înâmplă atunci când adăugăm la lista de prieteni persoane întâlnite conjunctural, fără a le cunoaște suficient.

Faptul că ne postăm fotografiile și noutățile din viața noastră online face să fim foarte ușor de „urmărit”.
E foarte simplu în acest context să alimentezi obsesia cuiva de a fi la curent cu tot ce faci – cu cât postezi mai mult, cu atât mai bine.

Acest fenomen, de a urmări constant și perseverent activitatea online a unei persoane, din diverse motive (obsesie amoroasă, invidie profesională sau personală, antipatie), poartă denumirea de „stalking”.
Termenul se definește ca acțiunea de a urmări insistent, obsesiv și pe furiș ceva sau pe cineva.

Și poate că avem senzația că suntem atenți cu ce postăm și suntem stricți cu nivelul de securitate, însă sunt sigură că fiecăruia din noi i-a „scăpat”, măcar o dată, o poză din vacanță sau un gând  despre o persoană dragă – ce ar fi putut pur și simplu să fie transmis direct respectivei/respectivului.

Prietenia, redefinită pe rețelele de socializare

Ce este un prieten în viața reală? O persoană apropiată, de care ne leagă o relație de afecțiune, respect și anumite interese și experiențe comune. Cam câți astfel de prieteni avem? Îi putem număra pe degete, cinsit vorbind.

Ce este un prieten pe Facebook sau altă rețea de socializare? O persoană pe care o cunoaștem mai mult sau mai puțin, pe care am întâlnit-o poate o singură dată și cu care nu am schimbat mai mult de câteva cuvinte, căreia nu îi cunoaștem bine caracterul, opiniile și preferințele.
În unele cazuri, în care nu selectăm deloc cererile de prietenie, devine „prieten” orice persoană al cărei chip l-am scanat pentru câteva secunde.
Așa ajungem să avem sute de prieteni – în teorie.

Odată validați pe platformă ca „prieteni”, aceștia au acces nelimitat la fotografiile noastre, datele persoanale, lista cu preferințe de tot felul și actualizări de zi cu zi.

La rândul nostru, ajungem să urmărim zi de zi fotografiile și actualizările unor persoane cu care altfel nu schimbăm niciun cuvânt. Ne încărcăm cu detalii nesemnificative despre persoane cu care nu avem nimic în comun.
Ne comparăm viața socială, succesul și bunăstarea cu persoane pentru care nu nutrim sentimente și care la rândul lor, nu au niciun interes real pentru persoana noastră.

Pe de o parte, aceasta este una din consecințele nedorite pe care le implică perisarea noțiunii de „prieten”.

Pe de alta, prietenia pe rețelele de socializare tinde curând să se depărteze cu totul de valorile unei prietenii adevărate.
Deși ne ușurează viața și ne alină dorul posibilitatea de a ține legătura cu oameni dragi stabiliți în alte zone geografice, tindem să ne tratăm chiar și amicii din același oraș ca și cum ar locui la sute de kilometri distanță!

În loc să întreținem prieteniile prin întâlniri regulate, discuții stimulante și grijă reală și constantă unul față de celălalt, devine mult mai comod să schimbăm aprecieri la fotografii, să ne felicităm de ziua de naștere online și din când în când, să mai purtăm câte o conversație generală care să sumarizeze ce am făcut în ultima vreme.

Așa se întâmplă că putem avea falsa senzație că ținem legătura cu cineva; de fapt, amânăm la nesfărșit să ne revedem și redevenim străini, deși am avut grijă să ne apreciem reciproc fiecare fotografie nouă.

Like-urile și nevoia de validare

Unul din motivele pentru care ne creăm conturi pe rețelele de socializare (pe lângă nevoia de bază de a comunica cu alții) este aceea de a ne manifesta într-un spațiu în care putem fi auziți și văzuți.

Dorim să ne exprimăm convingerile, ideile, gândurile, să ne afirmăm personalitatea și să primim empatie din partea celorlalți utilizatori.

Vrem să știm că suntem priviți, admirați, aprobați, invidiați pentru succesul nostru – este o nevoie inconștientă de a fi validați. În acest sens funcționalitatea de „like”, care apare într-o formă sau alta la toate rețelele sociale, este cea care îndeplinește această necesitate interioară.

Michael Wesch, un antropolog cultural la Universitatea de Stat din Kansas, compara rețelele sociale, din perspectiva nevoie de contectare și de afirmare a identității prin intermediul relațiilor cu celelalte persoane, cu societățile tribale.

Dacă stăm să ne gândim bine, like-urile descriu o acțiune foarte vagă – pe rețelele sociale, putem da like unei poze postate de persoana pe care o găsim atractivă, unui articol bine scris, unei știri utile, unei fotografii amuzante, unui status ironic sau unei cauze umanitare – doar câteva exemple.
Durează o secundă să apeși butonul de like – atât înseamnă „efortul” depus pentru a arăta aprobarea față de ceva sau cineva. Altfel spus, „comunicare printr-un singur click”, așa cum remarca cercetătoarea Moira Burke.

Nu înseamnă mare lucru, în definitiv. Nu e ca și când i-am comunicat față în față unui prieten drag faptul că îi apreciem munca, oferindu-i o privire caldă și un zâmbet sincer.
Cu toate acestea, ca utilizatori ai rețelelor sociale, tânjim după această formă de aprobare – este o formă de „empatie virtuală”.

Această manifestare empatică nu reușește nici măcar să egaleze gesturile reale de grijă, interes și suport pentru o persoană față de care nutrim anumite sentimente.

Fotografiile, selfie-urile și imaginea de sine

Fotografiile încărcate de noi pe rețelele de socializare spun câte ceva despre persoana noastră. Desigur, fiecare încearcă să împărtășească cea mai bună versiune a sa. Căutăm cele mai interesante ipostaze, cele mai bune unghiuri din care să fim fotografiați, retușăm fotografiile pentru a masca imperfecțiunile.

Adesea, scopul unic al unei fotografii este chiar acela de a apărea pe rețelele de socializare.

Este firesc și uman într-o anume măsură să arătăm doar ce avem mai bun: putem compara întrucâtva acest lucru cu faptul că zi de zi ne îmbrăcăm decent și ne aranjăm, pentru a crea o imagine plăcută în societate și a ne simți bine cu propria persoană.
Cu toate acestea, lucrurile pot aluneca foarte ușor către extreme: investirea de timp, efort și interes în a „fabrica” fotografii măgulitoare cu propria persoană, pentru a întreține imaginea unei persoane atractive și de succes.

Practic, eforturile se concentrează spre a crea „sinele pefect”: ne înfățisăm așa cum ne-am dori să arătăm și să fim percepuți de cei din jur. Singura răsplată după care tânjim este numărul de like-uri și eventual comentarii, care să ne confirme faptul că arătăm bine și suntem plăcuți.

Un fenomen mai vechi, dar care a revenit recent în tendințe este cel al selfie-urilor: imaginile făcute de unul singur, de obicei cu telefonul mobil, care surpind momente „instant”, sub alura unei situții relaxate și amuzante.
Actori, cântăreți, oameni politici au preluat la rândul lor obiceiul selfie-urilor, alături de milioane de oameni obișnuiți.

Deși poate fi distractiv să postezi din când în când o astfel de imagine, dacă selfie-urile devin o obișnuință, o rutină, o goană spre a ne surprinde cele mai atrăgătoare unghiuri ale feței,  devin semnul unei nevoi intense de atenție și a unei „pasiuni” față de propria persoană, avertizează psihologii.

Excesul de autoportrete de tip selfie poate semnaliza și o simplă plictiseală și lipsă de activitate, dar și un sentiment de insecuritate și singurătate, atunci când după sesiunea foto urmează o perioadă de așteptare febrilă a aprecierilor celor din jur.

Fotografiile cu caracter incitativ, care surprind ipostaze ce subliniază sexualitatea persoanei, duc la procesul de obiectificare, cred psihologii. Femeile, mai ales, devin ținta acestei tendințe.
Ipostazele sexy transmit un mesaj destul de clar: stima de sine este dictată strict de aspectul fizic (cu cât mai provocator, cu atât mai bine) și mai puțin de calitățile umane, inteligență sau succes profesional.

Chiar dacă în cele mai multe cazuri, patima fotografiilor cu propria persoană poate fi „vindecată” prin autocontrol și disciplină, există și cazuri în care se poate ajunge la extreme.
De exemplu, pe site-ul Reddit există un subforum cu peste 20000 de abonați, unde utilizatorii postează selfie-uri, pentru a fi evaluate de ceilalți utilizatori.

Practic, stima de sine plutește în derivă, pentru a fi salvată sau scufundată mai rău de anonimi care nu ne cunosc și pe care nu îi cunoaștem.

Viața amoroasă, ca la știri

Un sondaj realizat de către o asociație americană a avocaților de divorțuri, a arătat că rețelele de socializare reprezintă principalul motiv al separării într-unul din cinci cazuri din Statele Unite.

Se crede că Facebook are putea alimenta rata divorțurilor din cauza posibilității de a relua contactul cu foști parteneri și a flirta în secret cu aceștia.
De asemenea, comentariile admirative sau cu subîntețeles din partea unei persoane de sex opus, ar putea alimenta suspiciunile și gelozia partenerului.

În privința relațiilor fericite, de această dată, există riscul de a împărtăși prea mult, astfel că viața privată a unui cuplu este pusă adesea pe tapet.
Partenerii ajung, în unele cazuri, să-și declare sentimentele pe „peretele” public și să posteze frecvent fotografii cu ei doi (la extreme se situează și postarea fotografiilor în ipostaze intime).

În plus, este o practică comună aceea de a înnoi statusul amoros, de îndată ce se ivește o nouă legătură – nu e de mirare că această funcționalitate ajunge să fie folosită ca instrument de „răfuială” între parteneri.
Cei doi se ceartă și unul din ei își actualizează starea de „într-o relație” în „singur”, spre enervarea celuilalt partener.

În acest mod, devine mai importată ideea de a păstra aparențele în public decât de a lucra efectiv la bunul mers al unei relații amoroase.

Un alt instrument „social” care este folosit adesea în certurile dintre parteneri este eliminarea tuturor fotografiilor de cuplu postate anterior . Este ca într-un război rece, în care partenerii caută metode pasiv-agresive de a-și exprima furia și distanțarea unul față de altul.

Un alt aspect sub care rețelele sociale pot dăuna sănătății cuplului este tendința permanentă de a compara raporturile dintre parteneri cu viața amoroasă a altora, expusă public prin zeci de fotografii și declarații.
Imaginile cu vacanțe, cu manifestări ale tandreții sau care imortalizează momente speciale (de exemplu, cererea în căsătorie ) postate pe rețelele de socializare stârnesc adesea invidia celorlalți.

Văzând zi de zi „dovezi” ale fericirii altora, partenerii ar putea crede că toată lumea trăiește o viață de poveste, în afară de ei.

În realitate, toate manifestările publice care conturează o imagine idilică asupra vieții amoroase a altora sunt mai curând bucățele dintr-un context pe care nu îl cunoaștem.
Trebuie conștientizat faptul că fiecare persoană postează pe rețelele sociale doar ceea ce vrea să fie cunoscut și în mod evident, nimic din aspectele mai puțin plăcute.

Nu ne putem face deci o idee concludentă despre nivelul de fericire și funcționalitate a unei relații, doar pe baza activității de pe Facebook – este naiv și nesănătos.

Viața profesională, influențată

Abuzul de rețele sociale nu ne afectează numai viața personală, ci și potențialul profesional.
Dependența de site-urile de socializare se poate reflecta asupra productivității unei persoane, dacă devine un obicei accesarea acestora de la locul de muncă.

Unele persoane resimt o nevoie aproape compulsivă de a verifica noutățile pe rețelele de socializare odată la câteva ore – conform unui studiu efectuat de compania Nucleus Research, că 77% din angajații din corporații folosesc Facebook în timpul serviciului.

Rețelele sociale pot afecta viața profesională chiar și dacă nu aveți un job, însă. Majoritatea angajatorilor obișnuiesc să caute potențialii angajați pe rețelele sociale, pentru a le „studia” comportamentul și trecutul online.

Fotografiile, statusurile care exprimă opinii, conversațiile, convingerile religioase și politice sau gusturile muzicale pot deveni decisive în selecția angajaților.
Astfel, conținutul nepotrivit sau pur și simplu prea personal poate transmite un mesaj nepotrivit unui potențial angajator sau colaborator.

Pe de altă parte, există situația opusă, în care lipsa activității pe rețelele de socializare ar putea fi interpretată de un viitor angajator drept o lipsă de participare, inițiativă și o atitudine antisocială și izolată.
Mai cu seamă în industria media, există situații în care „prezența activă pe rețelele sociale” este un criteriu în sine al recrutării.

Și atunci, ce e de făcut? Ce aparențe ajungem să întreținem, de fapt? Ideal, am ști să ne bucurăm de tehnologie, fără a deveni obsedați de ea și fără a ne dilua capacitatea de selecție a ceea ce împărtășim cu alții.

Cum să păstrăm o viață socială online sănătoasă și sigură

Pentru sănătatea vieții persoanale

• evitați să postați lucruri și gânduri negative despre propria existență și viața de zi cu zi – veți transmite un mesaj neplăcut celorlalți, care ar putea profita de perioadele dificile prin care treceți și veți atrage o falsă simpatie și solidaritate din partea contactelor online.
• nu vă declarați dragostea pe rețelele sociale și nu postați zeci de fotografii cu partenerul, eventual în ipostaze tandre. Este nepotrivit și chiar nesănătos pentru o relație, când se ajunge la excese – afișarea online a dovezilor de iubire nu trebuie în niciun caz să surclaseze adevăratele valori și priorități ale unei relații de iubire.
• rupeți legătura online cu foștii parteneri. V-ați putea surprinde petrecând zeci de munte pe zi urmărindu-i activitatea, pentru a vedea cum o mai duc și pentru a intui noul status amoros. Este în primul rând o pierdere de vreme, dar și o piedică în calea vindecării după o relație.
• nu înlocuiți socializarea pe rețelele sociale cu socializarea „afară” - este plăcut să puteți conversa cu un coleg din liceu sau să discutați despre proiectul comun cu un un coleg de muncă. Și mai plăcut este însă să ieșiți la o cafea și să discutați față în față, pentru a schimba idei, gânduri și zâmbete.
• fiți selectiv cu ce postați și nu faceți din asta un scop în sine - rețelele sociale sunt pentru relaxare și nu pentru competiție.
• limitați timpul petrecut pe rețelele sociale - evaluați dacă nu cumva pierdeți zilnic câteva ore pe aceste site-uri și încercați să nu depășiți o oră pe zi, maximum.
• nu uitați de celelalte metode de petrecere a timpului liber, care vă pot aduce multă împlinire: o carte bună, un film, o plimbare, o vizită ș.a.

Pentru siguranță

• schimbați-vă periodic parolele și evitați folosirea aceleiași parole pentru mai multe site-uri. Fiți precaut în privința întrebărilor de securitate și nu comunicați nimănui parolele sau răspunsurile secrete.
• verificați și actualizați nivelul de intimitate al profilului dumneavoastră. Fiți sigur că ați setat ca profilul să fie privat, pentru a putea fi văzut numai de prietenic. Periodic, verificați aceste setări – din cauza modificărilor operate de administratorii rețelei, ar putea apărea erori.
• nu acceptați cereri de prietenie din partea străinilor. În spatele unui profil bine pus la punct și care aparent nu este suspect, se poate afla oricine. De aceea, limitați lista de prieteni la ... prieteni, amici, cunoștințe, colegi de muncă, de școală și foști colegi.
• aveți grijă la pozele pe care le postați – evitați fotografiile care v-ar putea compomite în vreun fel sau care ar putea face obiectul șantajului.
• De asemenea, e bine ca fotografiile să nu surprindă locuința (pentru a nu stimulat hoții) și să nu ofere un indiciu exact cu privire la domiciliul dumneavoastră.
• nu anunțați online când plecați în vacanță și evitați update-urile constante cu locația în care vă aflați Transmiteți un mesaj destul de clar: nu sunteți acasă, iar locuința este nesupravegheată.

Să fim sinceri cu noi: rețelele de socializare sunt instrumente extrem de comode și utile pentru a fi informați și pentru a ne distra, însă nu vor putea înlocui niciodată interacțiunea umană reală.

Viața adevărată, care are gust, sentimente, chip, emoție se întămplă afară – rețelele sociale trebuie să rămână o simplă unealtă și nu trebuie să (re)definească ceea ce suntem sau ce facem.