Cum îți înveți copilul să nu mai spună minciuni

Copiii nu mint în mod neapărat. Pentru a minți, aceștia trebuie să știe că ceea ce spun este fals, trebuie să înțeleagă diferența dintre o minciună și adevăr. Acest lucru nu se întâmplă de obicei înainte de vârsta de patru ani.

Mai târziu, imaginația copilului se dezvoltă și acesta începe să exploreze gândurile sale și poate începe să creeze povești. Copiii mint mai mult la vârsta de 4-6 ani. Aceștia pot spune minciuni mai bune, folosind expresii faciale mai convingătoare și un ton al vocii mai credibil.

Pe măsură ce copilul crește în vârstă poate minți pentru a obține un avantaj sau pentru a se proteja împotriva unor consecințe nedorite. Minciunile devin și mai complicate, deoarece copiii au mai multe cuvinte și sunt mai buni la înțelegerea modului în care oamenii gândesc.

Indiferent de cât de mult ne displace minciuna, toate acestea fac parte din procesul natural de creștere și dezvoltare al copilului.

De ce mint copiii?

Copiii ar putea minți pentru a:

• acoperi ceva, pentru ca ei să nu intre în necazuri; vedea cum vei reacționa;
• face o poveste mai interesantă;
• atrage atenția;
• obține ceva ce doresc;
• evita rănirea sentimentelor cuiva - acest tip de minciună este adesea numit „minciună albă”. (1)

Ce să faci?

Creează o regulă clară a casei care subliniază importanța onestității. Acest lucru va ajuta copiii să înțeleagă că valorezi adevărul, chiar și atunci când este greu de spus.

Reacționează folosind un ton calm și abordează situația ca o oportunitate de a-ți învăța copilul să nu mai spună minciuni.

Concentrează-te pe rezolvarea problemei împreună cu copilul tău.

Explică de ce adevărul este important. Dacă minciuna îți pune copilul în pericol asigură-te că înțelege că afirmarea adevărului te ajută să-l păstrezi în siguranță.

Avertizează-l atunci când ești sigură că l-ai prins mințind. Apoi, discută consecințele naturale ale minciunii. Explică-i acestuia că miciunile nu-i vor aduce decât o reputație proastă și că va fi greu pentru tine să-l crezi, chiar și atunci când spune adevărul.

Fă un obicei din negocierea unor alegeri cu copilul tău, astfel încât acesta să înțeleagă că are un cuvânt de spus legat de ceea ce mânâncă, poartă sau cu ce se joacă.

Școlari

Școlarii sunt capabili să prezică ce se va întâmpla: dacă se pierde o carte, cineva va fi supărat. Dacă temele nu sunt făcute, vor exista probleme. Odată ce copiii împlinesc vârsta de șase ani, creierele lor se dezvoltă și înțeleg mai multe despre consecințele faptelor lor. Până la vârsta de opt ani, faptele lor se bazează pe mecanismul de cauză și efect. Deci, aceștia spun multe minciuni pentru a evita să aibă necazuri sau să suporte consecințele. (2)

Ce să faci?

Încearcă să nu-i pedepsești. Copiii care se tem de pedeapsă nu vor spune ce se întâmplă - doresc să evite consecințele neplăcute. Dacă încerci să eviți aplicarea de pedeapse, încearcă să ai o mai bună comunicare cu copilul tău pentru a veni la tine pentru ajutor.

Ajută-ți copilul să înțeleagă ce este în neregulă cu minciuna. Explică cum minciunile distrug încrederea și că este important să aveți încredere reciprocă. Este posibil să fie nevoie de câteva încercări, dar odată ce copilul este gata să-ți spună adevărul, va învăța să facă acest lucru mai des.

Acordă atenție primei situații care a convins copilul să mintă. Dacă copilul a pierdut o carte și a mințit, ajută-l să vină cu o soluție. Folosește capacitatea lui de a gândi lucrurile. Acesta este un instrument excelent deoarece copiii ajung să beneficieze de îndrumarea părinților în rezolvarea problemelor.

Când copilul tău spune adevărul, asigură-te că știe că îi apreciezi onestitatea și că poate avea încredere în tine să îl ajuți să obțină ceea ce are nevoie - fără a minți.

Adolescenți

Multe dintre minciunile spune de adolescenți implică viața lor socială. Minciuna este un sentiment că pot face lucruri pe care nu au permisiunea să le facă, pentru prima dată în viață.

Copilul dorește să ia mai multe decizii pentru el însuși, iar părinții (cu cele mai bune intenții) doresc să mențină controlul. Dacă copiii au ideea că oricând vor face ceva independent, vor fi pedepsiți, șansele ca ei să mintă vor fi mai ridicate. (3)

Ce să faci?

Adolescenții trebuie să știe că tu ești conștient de minciuna lor și că nu apreciezi un astfel de comportament.

Pe măsură ce copilul devine un adolescent, vei stabili mai puține reguli. Cu cât părinții sunt mai arbitrari și mai puțin toleranți, cu cât vor avea loc mai puține negocieri, mai multe sfidări și mai multe minciuni.

Chiar dacă copilul tău a mințit despre ceva grav (poate că a luat bani din poșetă pentru a cumpăra țigări), ține minte că nu este singurul copil care a făcut ceva rău. Dar concentrează-te asupra alegerii riscante pe care o face, mai degrabă decât pe minciună. În funcție de circumstanțe, probabil că îi vei cere să restituie banii sau să renunțe la alocație. În acest caz, nu este vorba atât de minciună, cât de motivul pentru minciună, care este o preocupare.

Unii copii ar putea minți frecvent ca parte al unui model mai larg de comportament negativ sau chiar ilegal cum ar fi furtul sau rănirea animalelor.

Dacă te îngrijorează comportamentul, siguranța sau bunăstarea copilului, ia în considerare obținerea unui ajutor profesional.