Cum influențează trăsăturile reproductive îmbătrânirea și riscurile pentru sănătate: o perspectivă genetică

Un studiu recent publicat în revista Nature Aging (2024) a examinat modul în care trăsăturile reproductive – precum vârsta la pubertate, perioada fertilă, vârsta la menopauză și comportamentul reproductiv – se leagă de longevitate, sănătate și riscurile pentru descendenți. Cercetarea face lumină asupra unei serii de trade-off-uri genetice (echilibre evolutive) dintre fertilitate, îmbătrânire și predispoziția la anumite boli.

Schimbări în comportamentul reproductiv și factorii care le determină

În ultimele decenii, s-au înregistrat schimbări semnificative în modul în care oamenii își planifică viața reproductivă:

• Vârstă mai mică la debutul vieții sexuale și la menarhă (prima menstruație).
• Amânarea maternității până la peste 30 de ani, vârstă la care fertilitatea începe să scadă.
• Creșterea intervalului dintre nașteri.
• Creșterea ratei de infertilitate (aproximativ unul din șase cupluri are probleme de concepție).
• Creșterea fenomenului de a rămâne fără copii (atât prin alegere, cât și involuntar din motive medicale).

Printre motivele care au dus la aceste schimbări se află: disponibilitatea metodelor contraceptive, schimbarea rolurilor sociale și a normelor de gen, instabilitatea economică, accesul la avort legal, sănătatea precară și dificultatea găsirii unui partener.

Genetica trăsăturilor reproductive și îmbătrânirea

Trade-off-uri genetice

Cercetătorii subliniază că există compromisuri evolutive (trade-off) între longevitate și anumite boli. De pildă, o menopauză întârziată pare să favorizeze un risc mai scăzut de mortalitate și o durată de viață mai mare, însă pe de altă parte, expunerea prelungită la estrogen poate crește riscul de cancere hormon-sensibile (cum ar fi cancerul de sân).

Rolul GWAS

Studiile de asociere la nivelul întregului genom (GWAS) au accelerat înțelegerea aspectelor genetice legate de:

• Vârsta la prima naștere
• Nivelul de testosteron
• Numărul de copii
• Vârsta la menarhă și menopauză
• Rata de avort spontan
• Endometrioză și alte afecțiuni reproductive

Aceste cercetări au evidențiat mii de polimorfisme (SNP-uri) asociate cu trăsăturile reproductive, multe dintre ele cartografiate pe sute de gene relevante. Printre genele cheie menționate în studiu se numără:

• FSHB (follicle-stimulating hormone subunit β) – implicată în reglarea a peste 11 fenotipuri reproductive
• DNAH2 (dynein axonemal heavy chain 2) – asociată cu fibromul uterin, vârsta la menarhă, nivelul de testosteron și globulina care leagă hormonii sexuali
• ESR1 (estrogen receptor 1) – asociată cu vârsta la primul contact sexual, vârsta la prima naștere, nivelul de testosteron
• MCM8 (minichromosome maintenance 8) – implicată în reglarea nivelului de hormon anti-Müllerian (AMH), vârsta la menopauză, fibrom uterin și sângerări menstruale abundente

Relația cu bolile și longevitatea

• Cancere hormon-sensibile
  Trăsăturile reproductive, precum pubertatea precoce sau menopauza întârziată, se leagă de un risc crescut de cancere dependente de hormoni (de exemplu, cancer mamar, ovarian, de prostată).

• Boli metabolice și cardiovasculare
  Pubertatea timpurie este asociată cu riscuri crescute de obezitate, diabet zaharat de tip 2 și boli cardiovasculare. În schimb, menopauza precoce poate crește riscul unor afecțiuni cardiometabolice, dar și scade incidența unor cancere.

• Impactul vârstei parentale asupra descendenților
  Atât mamele mai vârstnice, cât și tații mai vârstnici pot transmite mai frecvent mutații de novo, crescând riscul anumitor afecțiuni la copii (autism, schizofrenie), precum și riscul avortului spontan. Procesul implică erori de diviziune cromozomială la mamă și mutații noi pe linie paternă.

• Legătura cu longevitatea
  În general, o menopauză mai târzie corelează cu o viață mai lungă, dar și cu riscuri specifice de cancer. Câteva studii genetice au găsit asocieri între polimorfisme implicate în îmbătrânirea ovariană și o predispoziție mai mare la cancer.

• Sindroamele de îmbătrânire prematură
  Boli rare precum Werner sau Hutchinson-Gilford progeria, care duc la îmbătrânire precoce, sunt frecvent însoțite de menopauză timpurie sau hipogonadism, sugerând o relație intrinsecă între procesele de reparare a ADN-ului (DDR) și menținerea fertilității.

Efectul „bunicii” și rolul social în susținerea generațiilor

În contextul creșterii duratei de viață post-reproductive, teoria efectului „bunicii” (the grandmother effect) subliniază contribuția benefică a persoanelor de vârstă înaintată în îngrijirea nepoților și implicit în perpetuarea familiei. Această abordare evoluționistă sugerează că o perioadă extinsă de viață după încetarea fertilității poate oferi beneficii reproductive indirecte (copii mai sănătoși, familii mai bine susținute), însă vine și cu potențiale riscuri medicale (cancere, boli cardiometabolice).

Limitări și perspective de viitor

• Majoritatea studiilor genetice se concentrează pe populații de ascendență europeană, iar extinderea cercetărilor la alte grupuri etnice ar putea dezvălui noi variante genetice sau modele de risc.
• Investigațiile referitoare la fertilitatea masculină și la îmbătrânirea reproductivă la bărbați sunt relativ limitate; domeniul ar putea beneficia de cohortele mai mari și de teste moleculare avansate.
• Înțelegerea aprofundată a mecanismelor de reparare a ADN-ului (DDR) și a modului în care acestea influențează fertilitatea și senescența rămâne o direcție esențială pentru viitoarele studii.

Concluzie

Genetica trăsăturilor reproductive joacă un rol crucial în felul în care oamenii îmbătrânesc, în modul în care se formează și întrețin familiile și în riscul de a dezvolta diverse boli, în special cancere hormon-sensibile. Descifrarea acestor relații genetice complexe poate ajuta la conturarea unor strategii de prevenție, consiliere genetică și intervenție terapeutică mai precise, menite să îmbunătățească sănătatea reproductivă și calitatea vieții pe termen lung.