Cum diferite tipuri de dragoste activează creierul

Un nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea Aalto din Finlanda și publicat în jurnalul Cerebral Cortex explorează modul în care diverse forme de dragoste activează diferite regiuni ale creierului. Utilizând imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (IRMf), studiul a analizat activitatea cerebrală a cincizeci și cinci de părinți, fiecare dintre aceștia descriindu-se ca fiind într-o relație de iubire. Cercetătorii au explorat răspunsurile creierului la șase tipuri diferite de dragoste, inclusiv dragostea parentală, romantică, pentru prieteni, străini, animale de companie și natură.

Fundalul studiului

Dragostea este un concept complex, utilizat pentru a descrie o gamă largă de experiențe umane, de la afecțiunea sexuală până la dragostea parentală sau iubirea pentru natură. Până în prezent, majoritatea studiilor care au investigat dragostea s-au concentrat pe relațiile romantice, lăsând neexplorate multe alte forme de iubire. Acest nou studiu oferă o imagine mai cuprinzătoare a modului în care diferitele tipuri de dragoste sunt reflectate în activitatea creierului.

În cadrul studiului, participanții au fost invitați să își imagineze scenarii simple legate de diverse forme de dragoste, în timp ce activitatea cerebrală era măsurată folosind IRMf. De exemplu, într-un scenariu, părinții și-au imaginat pentru prima dată copilul nou-născut, un moment încărcat de emoție care a generat activitate cerebrală intensă.

Rezultatele studiului

Cercetătorii au descoperit că dragostea pentru copii a generat cea mai intensă activitate cerebrală, urmată îndeaproape de dragostea romantică. În cazul dragostei parentale, s-a observat o activare profundă a sistemului de recompensă din creier, în special în zona striatului, o activare care nu a fost observată în alte forme de dragoste.

De asemenea, studiul a arătat că dragostea pentru partenerii romantici, prieteni, străini, animale de companie și natură activează diferite regiuni ale creierului, dar intensitatea acestor activări variază. De exemplu, dragostea pentru natură a activat atât sistemul de recompensă, cât și zonele vizuale ale creierului, dar nu a implicat regiunile cerebrale asociate cu interacțiunile sociale.

Interesant este faptul că activitatea cerebrală asociată cu dragostea între oameni a fost foarte asemănătoare, cu diferențe observate doar în intensitatea activării. Acest lucru sugerează că, deși dragostea poate fi direcționată către persoane diferite, mecanismele neuronale implicate sunt în mare parte aceleași.

Dragostea pentru animale de companie

Un aspect surprinzător al studiului a fost legătura puternică între activitatea cerebrală și faptul că o persoană este proprietar de animale de companie. Răspunsurile creierului la scenariile care implicau animale de companie au fost semnificativ diferite între proprietarii de animale și cei care nu dețin animale. La proprietarii de animale, zonele creierului asociate cu socialitatea au fost mai activate, indicând o legătură emoțională mai profundă.

Pentru a asigura acuratețea rezultatelor, activările asociate cu dragostea au fost comparate cu scenarii neutre, cum ar fi privitul pe fereastra autobuzului sau spălatul pe dinți. După ce au ascultat o poveste „de dragoste” relatată de un actor profesionist, participanții au fost rugați să își imagineze fiecare emoție timp de zece secunde.

Concluzii

Acest studiu oferă o perspectivă mai clară asupra modului în care creierul nostru răspunde la diferite tipuri de dragoste. Înțelegerea mecanismelor neuronale ale iubirii nu doar că poate ghida discuțiile filozofice despre natura iubirii, conștiință și conexiunea umană, dar cercetătorii speră că munca lor va contribui și la îmbunătățirea intervențiilor în sănătatea mentală, în special în cazul tulburărilor de atașament, depresiei sau problemelor relaționale.