Cum crești încrederea în el însuși a copilului tău - sfaturi concrete

Lipsa de încredere a oamenilor în propria persoană reprezintă una dintre cele mai comune probleme ale societății actuale. Această lipsă de încredere în sine se poate contura încă din primii ani de viață şi poate influența într-un mod negativ dezvoltarea în plan psihologic şi social. Un copil a cărui stimă de sine este scăzută se simte nesigur şi nu are încredere să încerce lucruri noi. Teama de eșec îl va face pe copil să întâmpine dificultăți în efectuarea unor anumite activități și în dezvoltarea unor abilități. Părintele este cel care contribuie la îmbunătățirea încrederii copilului în el însuși, factorul familial jucând un rol esențial în anumite aspecte ale dezvoltării. Există moduri concrete în care părintele poate acționa pentru a-și ajuta copilul să devină mai încrezător. (1) (2)

Cum crești încrederea copilului tău?

Arată-i că îl iubești

Prima dorință a copilului mic este aceea de a fi iubit de către părinții săi, cu calitățile și defectele sale. Dragostea necondiționată oferită de către părinți trebuie să se manifeste inclusiv în momentele în care copilul face greșeli. Copilul trebuie să conștientizeze că orice greșeală constituie o experiență de învățare. În loc să fie criticat, acesta trebuie învățat cum să reușească. (3) (7)

Încurajează-ți copilul

Progresele trebuie primite cu entuziasm nu doar de către copil, ci și de către părinții săi. Încurajările părinților constituie un motor inestimabil și nu trebuie să lipsească. Laudele trebuie să se concentreze pe progres, atitudine și efort, mai degrabă decât pe anumite rezultate școlare sau calități fizice. Nu doar rezultatul final poate fi apreciat, ci și efortul depus. Copilul trebuie să fie conștient de faptul că părintele apreciază eforturile sale și că realizările lui nu vor rămâne fără rezultat. Există, însă, un caracter distructiv al laudelor: atunci când laudele sunt exagerate, se poate crea o tendință de perfecțiune, care poate plana asupra copilului. Conceputul de perfecțiune este unul nerealist, relativ, astfel că nu trebuie să existe dorința de a realiza un lucru la perfecțiune. (1) (3) (4)

Evită criticile dure

Greșelile fac parte din viața fiecărui om, cu atât mai mult din viața unui copil. Cuvintele dure și exprimările agresive ale părinților nu sunt doar demotivante, ci și foarte dăunătoare pentru psihicul copilului. Stima de sine a acestuia are de suferit, atunci când părintele îi reproșează într-un mod dur greșelile comise. În locul unei critici neconstructive, părintele își poate educa copilul cum să nu mai comită aceleași erori. (1) (2) (6)

Evită comparațiile cu alți copii

Aptitudinile copiilor nu sunt niciodată aceleași, astfel că ar fi nu doar nedrept, ci și eronat, să se realizeze o comparație între doi copii. Apreciați individualitatea și punctele forte ale copilului, în loc să vă concentrați pe punctele sale slabe. Copilul trebuie să cunoască posibilitățile de desfășurare ale propriei sale vieți, în funcție de talentul sau înzestrarea sa. Misiunea primordială a părintelui este să îl ajute pe copil să își descopere abilitățile și să le dezvolte. (4)

Lucrează cu copilul tău

Oferă-i acestuia posibilitatea să demonstreze că este capabil să îndeplinească sarcini și că într-adevăr contribuția sa este valoroasă. În primele luni de viață, părintele trebuie să îl instruiască pe copil să vorbească și să meargă, progresele urmând a fi apreciate cu laude. Sarcinile casnice, atribuite în mod adecvat cu vârsta copilului, îl pot ajuta pe acesta să dezvolte sentimentele de competență și abilitățile de rezolvare a problemelor. (1) (4) (7)

Lasă copilul să ia decizii de unul singur

Sentimentul de control, căpătat atunci când părintele îi oferă posibilitatea de a alege, contribuie la dezvoltarea sentimentului de încredere în el însuți a copilului tău. De asemenea, copilul trebuie să aibă posibilitatea de a spune nu, atunci când deciziile sale de refuz sunt unele rezonabile. De exemplu, atunci când un copil nu vrea să poarte un anumit obiect vestimentar, părintele trebuie să fie de acord cu acest lucru. (5)

Copilul trebuie să dobândească experiențe de viață de unul singur

Este absolut firesc ca părintele să fie protector al copilului său, însă cu o limită. Protejarea copilului în mod excesiv trebuie să fie evitată, pentru o bună dezvoltare pe plan social a copilului. Experiențele de viață ale părintelui sunt lipsite de valoare pentru copil, acesta având nevoie să experimenteze și să își formeze astfel propriile experiențe. Copilul trebuie să fie capabil să înțeleagă care sunt riscurile la care se supune când face un anumit lucru, chiar și dacă sunt legate de anumite riscuri. (4) (7)

Mai presus de orice, încrederea în el însuși a copilului tău trebuie coroborată cu o bună înțelegere a regulilor de conduită și cu un comportament adecvat în societate. Părintele trebuie, mai presus de orice, să își educe copilul, astfel încât aceasta să respecte anumite limite în faptele sale în colectivitate, în familie sau într-un grup. În acest sens, părintele poate fi considerat un model pentru fiul său. Atunci când comportamentul părinților în familie și în societate este unul potrivit, învățăturile copilului vor fi unele benefice. (7)