Cercetătorii analizează rolul auto-amăgirii în viața de zi cu zi

Auto-amăgirea reprezintă un concept psihologic conform căruia oamenii tind să își reorganizeze credințele astfel încât să respecte viziunea lor despre lume, oferind un sens evenimentelor din viața de zi cu zi. Este o modalitate prin care ne adaptăm la mediul înconjurător și pe care o realizăm deseori inconștient, punându-ne piedici atunci când ne confruntăm cu situații noi, necunoscute.
Pentru a înțelege mai bine acest fenomen, o echipă de cercetători de la Ruhr-Universität Bochum (RUB) și de la University of Antwerp au publicat recent un nou studiu în jurnalul Philosophical Psychology.

Studiul, condus de doctorul Francesco Marchi și profesorul Albert Newen, a avut drept scop identificarea și descrierea diverselor strategii de auto-înșelare pe care le practicăm frecvent. Conform oamenilor de știință, acest subiect necesită o atenție deosebită, având un impact important la nivel global, cu dezavantaje majore pe termen mediu și lung.

„Cu toții ne înșelăm propria persoană destul de frecvent. De exemplu, dacă un tată este convins că fiul său este un elev bun și apoi fiul vine acasă cu note proaste, tatăl își poate spune că materia nu este atât de importantă sau că profesorul nu a explicat bine materialul. Acestea nu sunt moduri rău intenționate de a gestiona situațiile, ci fac parte din echipamentul cognitiv de bază al oamenilor pentru a-și păstra viziunea stabilită despre ei înșiși și despre lume. În vremuri normale, cu puține schimbări, tendința de a rămâne la opiniile dovedite este utilă și, de asemenea, profund înrădăcinată în evoluție. Însă această tendință cognitivă este catastrofală în vremuri de provocări, care ar necesita schimbări rapide în comportament și în credințe”, a afirmat Albert Newen.

În urma experimentului derulat, cercetătorii au identificat trei strategii ca fiind tendințe tipice de auto-amăgire:

Acțiuni intenționate de evitare

Prima strategie de înșelare a propriei persoane presupune evitarea anumitor situații, oameni sau locuri care ne-ar putea face să ieșim din zona de confort sau să ne confruntăm cu evenimente stresante, necunoscute. Spre exemplu, oamenii evită uneori să ofere vești proaste, să intre într-o discuție cu șeful lor de la muncă sau să participe la ședințe. Toate aceste decizii se bazează pe motive generate tocmai pentru a întârzia evenimentele respective.

Îndoiala față de oamenii din jur

A doua strategie ne poate părea extrem de familiară în perioada actuală: deseori tindem să respingem date, informații, fapte, punând la îndoială credibilitatea sursei. Respingem ce nu putem înțelege, ce nu este chiar în fața ochilor noștri sau ce ar modifica radical imaginea noastră despre lume.

Formularea pripită a unor concluzii

Presupune interpretarea unei situații ambigue astfel încât să beneficiem de pe urma acesteia: „De exemplu, dacă profesorul amabil de matematică sugerează cu blândețe că un copil nu se descurcă la școală, tatăl elevului poate interpreta amabilitatea și descrierea blândă din partea profesorului ca pe o evaluare pozitivă a abilităților fiului său”, a explicat Francesco Marchi.

Pentru a semnala importanța practică a rezultatelor studiului, Albert Newen a oferit un exemplu concret: pandemia COVID-19. „În stadiile incipiente ale unei pandemii, oamenii pot fi sceptici cu privire la un nou vaccin și la efecte secundare neașteptate, aceasta fiind o precauție de înțeles pe termen scurt. Totuși, dacă devine clar pe termen mediu că efectele secundare ale vaccinului sunt clar limitate, atunci îndoiala este nerezonabilă și se transformă în pericol direct pentru sine și pentru ceilalți. Auto-înșelarea implică și evaluări distorsionate ale riscurilor, deoarece riscul pentru sănătate prin nevaccinare este mult mai mare decât cel prin vaccinare. Auto-înșelarea poate, prin urmare, stabiliza imaginea de sine în vremuri normale, dar devine dăunătoare în vremuri de criză, care necesită o regândire radicală și noi moduri de a acționa pentru a nu pune societatea în pericol.”

sursa: News Medical
foto: news.rub.de