Cercetarea activității neuronale a hidrei ne ajută să înțelegem modul în care a evoluat sistemul nervos la om
©
Autor: Vasiliu Alina
Jacob Robinson, profesor asistent de energie electrică și informatică, împreună cu echipa sa a coordonat o cercetare prin intermediul căreia și-a propus să ofere o caracterizare detaliată a a relațiilor dintre activitatea neuronală și mișcările musculare ale hidrei.
Animalul acvatic este binecunoscut pentru faptul că pare să nu îmbătrânească și nu moare niciodată din cauză bătrâneții. De asemenea, acestea pot mânca animale care sunt de două ori mai mari decât ele. Acestea au fost și motivele pentru care Jacob Rabinson a decis să inițieze cercetarea.
Rezultatele au fost publicate în jurnalul Societății Regale de Chimie, Lab on a Chip.
Metodele de cercetare folosite au fost diverse și au urmărit să dezvăluie tiparele neuronale care conduc activitățile animalului de apă dulce. Astfel, animalele au fost imobilizate în spații înguste împrejmuite cu ace, au fost aruncate în spații de mărimi minuscule, pentru ca ulterior să fie lăsate să exploreze spații deschise.
Prezumpțiile de care a plecat acest studiu a fost că analiza hidrelor va ajuta la identificarea unor modele neuronale. Mai exact, în ceea ce privește neurobiologia, hidrele pot avea orice număr de circuite și pot să se reorganizeze în diferite moduri.
Deoarece cea mai bună metodă de a analiza o hidră este să fie supraveghetă timp de o săptămână, laboratorul a folosit camere care produc imagini cu ajutorul cărora acțiunile animalelor par să aibă loc mult mai rapid. Astfel s-a putut observa comportamentul acestora.
S-au folosit, de asemenea, și teste electrofiziologice care au măsurat activitatea electrică în celulele individuale ale animalelelor, sau proteine sensibile la calciu pentru a declanșa semnale fluorescente în celulele hidrei. S-au obținut astfel imagini în care neuronii s-au aprins pe măsură ce se contractau. În acest mod, laboratorul a identificat tiparele de activitate neuronală care au condus la contracții musculare.
Rezultatele cercetării animalului de apă dulce se pot dovedi utile în ceea ce privește conexiunile similare care pot avea loc la ceilalți membri ai regnului animal. Plecând de la ideea că hidra și omul împart același strămoș, cel despre care se crede că ar fi primul să aibă neuroni, cercetătorii trasează o altă paralelă, între sistemul nervos al animalului acvatic și modul în care omul se poate raporta la acesta, astfel încît să se asigure o înțelegere a modului în care a evoluat sistemul nervos la om.
Cu ajutorul acestui studiu, dar și prin intermediul unor studii ulterioare, cercetătorii speră să ofere o explicație științifică pentru legătura dintre activitatea neuronală și reacția musculară.
Sursa: Science Daily
Animalul acvatic este binecunoscut pentru faptul că pare să nu îmbătrânească și nu moare niciodată din cauză bătrâneții. De asemenea, acestea pot mânca animale care sunt de două ori mai mari decât ele. Acestea au fost și motivele pentru care Jacob Rabinson a decis să inițieze cercetarea.
Rezultatele au fost publicate în jurnalul Societății Regale de Chimie, Lab on a Chip.
Metodele de cercetare folosite au fost diverse și au urmărit să dezvăluie tiparele neuronale care conduc activitățile animalului de apă dulce. Astfel, animalele au fost imobilizate în spații înguste împrejmuite cu ace, au fost aruncate în spații de mărimi minuscule, pentru ca ulterior să fie lăsate să exploreze spații deschise.
Prezumpțiile de care a plecat acest studiu a fost că analiza hidrelor va ajuta la identificarea unor modele neuronale. Mai exact, în ceea ce privește neurobiologia, hidrele pot avea orice număr de circuite și pot să se reorganizeze în diferite moduri.
Deoarece cea mai bună metodă de a analiza o hidră este să fie supraveghetă timp de o săptămână, laboratorul a folosit camere care produc imagini cu ajutorul cărora acțiunile animalelor par să aibă loc mult mai rapid. Astfel s-a putut observa comportamentul acestora.
S-au folosit, de asemenea, și teste electrofiziologice care au măsurat activitatea electrică în celulele individuale ale animalelelor, sau proteine sensibile la calciu pentru a declanșa semnale fluorescente în celulele hidrei. S-au obținut astfel imagini în care neuronii s-au aprins pe măsură ce se contractau. În acest mod, laboratorul a identificat tiparele de activitate neuronală care au condus la contracții musculare.
Rezultatele cercetării animalului de apă dulce se pot dovedi utile în ceea ce privește conexiunile similare care pot avea loc la ceilalți membri ai regnului animal. Plecând de la ideea că hidra și omul împart același strămoș, cel despre care se crede că ar fi primul să aibă neuroni, cercetătorii trasează o altă paralelă, între sistemul nervos al animalului acvatic și modul în care omul se poate raporta la acesta, astfel încît să se asigure o înțelegere a modului în care a evoluat sistemul nervos la om.
Cu ajutorul acestui studiu, dar și prin intermediul unor studii ulterioare, cercetătorii speră să ofere o explicație științifică pentru legătura dintre activitatea neuronală și reacția musculară.
Sursa: Science Daily
Data actualizare: 31-07-2018 | creare: 31-07-2018 | Vizite: 1288
Bibliografie
Engineers track neural activity, muscle movement in ageless aquatic creatures, link: https://www.sciencedaily.com/releases/2018/07/180726161012.htm ©
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!
Alte articole din aceeași secțiune:
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.- Nu vreau sa ajung o leguma! :(
- Crize nervoase si amenintari!
- Vitamine pentru imbunatatirea sistemului nervos
- In ultima vreme ma enervez din absolut orice si nu ma mai pot controla
- Crize de nervi
- Poate recidiva compresia nervului median?
- Impuls nervos dureros