Ceai verde - beneficii conform studiilor

Descoperit în China cu peste 1000 de ani în urmă, ceaiul verde (Camellia sinensis Theaceae) a fost adus în Japonia de către preoții budiști, iar mai apoi s-a răspândit în întreaga lume.

Astăzi, alături de procentul ridicat înregistrat al consumului de ceai verde la nivel mondial, rezultatele științifice indică faptul că ceaiul verde deține o gamă largă de efecte benefice asupra sănătății datorate numeroșilor componenți pe care îi deține (1, 2, 6)

În medicina tradițională chineză și indiană, ceaiul verde este folosit în controlul sângerărilor și vindecarea rănilor, îmbunătățirea digestiei, sănătatea inimii și a sistemului nervos dar și pentru capacitatea sa de a regla temperatura corporală. (2)

Ceaiul verde este bogat în fitochimicale bioactive. Cele mai importante dintre acestea sunt polifenolii (antioxidanți) ce constituie aproximativ o treime din greutatea frunzelor uscate de ceai verde. (1)

Ceaiul verde conține doi compuși psihoactivi: cafeina și L-teanina, ambii având o biodisponibilitate crescută.

Cafeina este un stimulator al sistemului nervos central: influențează neurotrasmisia de la nivelul creierului, îmbunătățește puterea de concentrare, coordonarea motorie și timpul de reacție. De asemenea, modulează sistemul dopaminergic, cunoscut ca fiind important în prcocesul legat de atenție. La oameni, chiar și în doze mici (o ceașcă de ceai), îmbunătățește performanțele și puterea de concentrare.

L-teanina se gășește doar în ceai. Se consideră că efectele principale sunt: inducerea senzației de calm și efectul antidepresiv. (1)

Sistemul nervos

Se pare că ceaiul verde ar îmbunătăți memoria prin stimularea funcțiilor cognitive, în special a celor ce se ocupă de memorie. Aceste rezultate pot fi folosite astfel încât să poată fi creat un tratament pentru persoanele ce suferă de afecțiuni neuropsihiatrice, precum demența. Un studiu sugerează faptul că ceaiul verde ar putea ajuta la scăderea riscului de apariție a Alzheimer prin oprirea dezvoltării plăcilor ce determină apariția bolii. (2)

Sistemul cardiovascular

Studiile realizate atât pe animale cât și la oameni sugerează faptul că ceaiul verde ar putea reduce riscul de apariție al bolilor cardiovasculare prin acțiunea polifenolilor, datorită activității antioxidante, efectelor anti-ateroscleroză și hipolipidic și de asemenea capacitatea acestora de a scădea tensiunea arterială.

Un studiu publicat în Journal of the American Medical Association susține că prin consumul de ceai verde mortalitatea produsă de bolile cardiovasculare scade considerabil. La acest studiu au participat peste 40.000 de japonezi cu vârstele între 40 și 80 de ani, timp de 11 ani. Participanții care au băut cel puțin 5 cești de ceai verde pe zi, au prezentat un risc scăzut de mortalitate (în special cea produsă de bolile cardiovasculare) față de cei care au băut doar o ceașcă pe zi.

În urma consumului de ceai verde, atât sub formă lichidă cât și sub formă de capsule, s-a observat o scădere semnificativă a colesterolului „rău” - LDL, în special datorită îmbunătățirii circulației sangvine.

Îmbunătățirea circulației sangvine va îmbunătăți activitatea creierului în general. S-a observat faptul că persoanele care au băut ceai verde au semnalat un nivel crescut de energie și îmbunătățirea memoriei. (2)

Consumul de ceai îmbunătățește reactivitatea vasculară - măsură prin care se cunoaște modul în care vasele sangvine răspund la stresul fizic sau emoțional. De asemenea, consumul de ceai verde într-o manieră regulată este asociat cu reducerea riscului de producere a infarctului, conform altui studiu. (1, 2, 3)

Prevenirea cancerului

Principalul component studiat care ar acționa împotriva cancerului este EGCG (galatul de epigalocatehină). Acest antioxidant inhibă angiogeneza, hipermetilarea ADN-ului, proliferarea și metastazarea celulelor tumorale, dar și apoptoza acestora. (6)

Multe dintre studiile realizate pe animale au pus în evidență faptul că polifenolii sunt responsabili de efectul anticancerigen. Studiile epidemiologice au confirmat o descreștere a riscului de apariție a cancerului, mai ales la populațiile din China și Japonia, recunoscute pentru consumul ridicat de ceai verde. Scăderea riscului de apariție a cancerului poate fi rezultatul acțiunii antioxidanților.

Conform National Cancer Institute, polifenolii din ceaiul verde acționează în sensul scăderii dezvoltării tumorilor și se pare că oferă protecție împotriva radiațiilor ultaviolet (UVB).

Cu toate acestea, mecanismul exact prin care ceaiul verde interacționează cu celulele canceroase nu este cunoscut pe deplin.

Cantitatea de ceai necesară pentru a preveni cancerul variază în funcție de studiile realizate, de la 2 la 10 cești pe zi. (1, 2)

Controlul greutății

Consumul de ceai verde oferă efecte protective împotriva creșterii în greutate, acest lucru fiind demonstrat într-un studiu realizat pe șoareci ce au fost hrăniți cu rații alimentare bogate în grăsimi. De asemenea, efectele au fost studiate și în cazul oamenilor. Componentele ceaiului verde acționeză prin modularea metabolismului lipidic cu ajutorul catehinelor și a cafeinei. Catehinele acționeză prin promovarea utilizării lipidelor și reducerea biosintezei acizilor grași. Participarea cafeinei induce creșterea energiei și în consecință creșterea termogenezei. S-a demonstrat că la oameni, 100 mg de cafeină crește cu aproximativ 10% energia și promovează lipoliza timp de 12 ore.

Diabetul de tip 2

Afecțiune cronică caracterizată prin creșterea glucozei în sânge cauzată de rezistența organismului la insulină. Evoluția diabetului este asociată cu obezitatea. Astfel, se ia în considerare faptul că efectele pe care le produce la persoanele cu diabet, sunt în legătură cu efectele antilipidice pe care le deține.

Unele studii au demonstrat că se poate obține un risc mai scăzut de dezvolarea a diabetului tip 2 pentru cei ce beau ceai verde față de cei ce nu consumă deloc.

Se consideră astfel că ceaiul verde poate menține nivelul de zahăr din sânge în limite normale. (1, 2, 3)

Acțiune antimicrobiană

Funcția fitochimicalelor este de a apăra plantele împotriva agenților patogeni. Astfel, fitochimicalele din ceaiul verde acționează împotriva une game largi de microorganisme. S-a demonstrat faptul că ceaiul verde deține efecte antivirale, antibacteriene și antifungice.

La om, studiile asupra acțiunii antifungice-împotriva Candida albicans care au constat în acțiunea atât a catehinelor cât și a dozelor scăzute de antimicotice, au demonstrat că ar putea fi înlăturate efectele secundare pe care antimicoticele le-ar putea produce. (4)

Încă din cele mai vechi timpuri ceaiul verde era folosit ca tratament împotriva diareei. Catehinele din ceai prezintă un efect inhibitor asupra Helicobacter pylori. Efectele împotriva virusului gripal, în special în stadiile incipiente ca și împotriva virusului Herpes simplex au fost de asemenea demonstrate. În plus s-a observat că în infecția cu adenovirus acțiunea sa este inhibată de către catehinele din ceaiul verde. (4)

Rezultatele obținute până în acest moment, susțin faptul că ceaiul verde îmbunătățește sănătatea dentară. Extractul de ceai verde, reduce formarea cariilor. Cariile și placa dentară sunt cauzate de bacterii din genul Streptococcus producătoare de acid prin fermentarea zahărurilor. Digestia carbohidraților se produce inițial în cavitatea orală, amilaza (enzimă salivară) descompune amidonul în zaharuri simple, astfel activitatea enzimatică contribuie la creșterea producției de acid a acestor bacterii. Ceaiul verde inhibă activitatea amilazei la oameni și în același timp crește rezistența cementului dentar la acțiunea acidului. (1)

Sistemul renal

Pietrele la rinichi sunt compuse din oxalați de calciu. O dietă din care rezultă o cantitate crescută de oxalați, reprezintă un factor de risc în formarea pietrelor, iar concentrația crescută de oxalați din urină promoveză cristalizarea acestora. În mod normal, aceste cristale sunt microscopice și trec prin urină fără să fie resimțite. Pentru a se forma pietrele, este necesar ca tubulii renali să fie blocați. Ceaiul verde contribuie la prevenirea formării acestor pietre prin efectele sale antioxidante. De asmenea, s-a observat că extractul de ceai verde are capacitatea de a modifica morfologia cristalelor, prin scăderea dimensiunii acestora și reducerea stabilității. (1)

Efecte hepatoprotective

Galactozamina este induce leziuni asemănătoare celor produe de hepatita virală. Ceaiul verde s-a demonstrate că deține capacitatea de a stopa acțiunea galactozaminei. De asemenea, catehinele previn fibroza hepatica ce se instalează după acțiunea galactozaminei. Din punct de vedere clinic, terapia ce utilizează catehinele împotriva hepatitei C par promițătoare. (6)

Alte rezultate afirmă că ceaiul verde susține creșterea densității minerale și a fost identificat ca fiind un factor protector împotriva riscului de fracturi ale șoldului. (4)

Este de preferat ca atunci când se prepară ceai verde, frunzele de ceai să nu fie adăugate peste apa clocotită pentru a evita distrugerea catehinelelor.

De asemenea, adăugarea de lămâie, care conține vitamina C, va favoriza absorbția cu ușurință a catehinelor, spre deosebire de produsele lactate care îngreunează absorbția acestora. (3)