Ce se întâmplă în creierul uman în timpul morții? Un studiu recent poate ajuta la înțelegerea activității creierului la sfârșitul vieții

Într-un studiu recent publicat în Frontiers in Aging Neuroscience, cercetătorii își descriu observațiile din înregistrările electroencefalografice continue (EEG) obținute din creierul unei persoane de sex masculin de 87 de ani pe moarte care a suferit un atac de cord după un hematom subdural traumatic. EEG este folosit la oamenii sănătoși pentru evaluarea activităților de conștiință, memorie și percepție care au loc în timp ce indivizii sunt treji, visează sau meditează.
Undele cerebrale reflectate de EEG sunt responsabile în mod specific pentru diferite activități neuronale care permit comunicarea, percepția și recuperarea memoriei. Cercetările anterioare au descoperit faptul că aceeași interacțiune între undele cerebrale care apar în timpul rememorării amintirilor dintr-un creier conștient are loc și în timpul flashback-urilor de memorie în timpul unei experiențe în apropierea morții (NDE).

Convingerea convențională că activitatea neuronală scade în timpul NDE a fost contestată în ultimii câțiva ani. Cu toate acestea, în afara studiilor pe animale, au fost publicate rapoarte limitate despre procesele neuropsihologice din creierul uman pe moarte. În acest scop, studiul actual este primul studiu care oferă înregistrări EEG continue de la un creier uman pe moarte.

Studiul actual a implicat un pacient de sex masculin de 87 de ani. Inițial, pacientul avea o scală de comă Glasgow (GCS) de 15. Totuși, scorul GCS a scăzut rapid la 10. El a experimentat simultan anizocorie, o dimensiune inegală a pupilei și o reacție bilaterală la lumină. După confirmarea faptului că pacientul a prezentat hematoame subdurale acute bilaterale (SDH) prin tomografie computerizată (CT), a fost efectuată o craniotomie decompresivă stângă, pentru a elimina hematomul. Deși pacientul a rămas stabil timp de două zile în urma acestei proceduri, starea sa de sănătate a început să se agraveze din cauza crizelor continue identificate prin EEG.

La scurt timp după, au fost evidențiate perioade de activitate electrică de înaltă tensiune care au alternat cu perioade de lipsă de activitate în creier, un model de suprimare a activității creierului însoțit de tahicardie ventriculară, respirații apneustice și stop cardiorespirator clinic. Înregistrările EEG din studiul actual demonstrează faptul că, în timpul perioadei de tranziție către moarte, creierul uman experimentează o creștere a puterii gamma absolute, chiar și după încetarea activității neuronale din ambele emisfere, care în cele din urmă scade după stopul cardiac.

În plus, cercetătorii au observat o interacțiune complexă între undele cerebrale de frecvență joasă și înaltă, care apare după ce activitatea neuronală încetează treptat și persistă până când tot fluxul de sânge către creier este întrerupt din cauza stopului cardiac. Mai mulți factori ar fi putut contribui la activitatea EEG observată, dintre care unii includ lipsa de oxigen care ar putea fi crescută excitabilitatea corticală după leziunea pacientului, precum și impactul anesteziei asupra oscilațiilor neuronale.

sursa: News Medical
foto: peterschreiber.media/Shutterstock