Ce este o dereglare hormonală?

Hormonii sunt mediatori chimici produși de celule specializate (aparținând sistemului endocrin) care pătrund în circulația sistemică și se distribuie țesuturilor și organelor (țintă), având rolul de a transmite informații prin intermediul cărora reglează funcțiile acestora (ex: creștere, reproducere, controlul proceselor metabolice, etc.).

Printre hormonii cu rol esențial în reglarea funcțiilor organismului se numără: insulina, hormonii tiroidieni (tiroxină, triiodotironină), hormonii glucocorticoizi, mineralocorticoizi, hormonii estrogeni, androgeni (testosteron), progesteronul, calcitonina, etc. (1, 2)

Reglarea sintezei și secreției hormonale este complexă și se realizează în principal printr-un control de tip feedback (pozitiv/negativ) care implică celulele secretorii (ex: celulele β-pancreatice), hipofiza și hipotalamusul. (2)

Orice factor intern sau extern care interferează cu unul din aceste niveluri ale controlului hormonal poate determina o dereglare hormonală.

Este definită ca dereglare hormonală modificarea sintezei, secreției sau stocării a unuia sau mai multor hormoni, care se traduce printr-o concentrație anormală (crescută sau scăzută) a hormonului/hormonilor în sângele circulant. (3, 4)

Cauze și factori de risc

Există numeroase afecțiuni care duc la dezechilibre hormonale, majoritatea acestora implicând funcția anormală a glandelor endocrine responsabile de producerea anumitor hormoni. Printre cele mai cunoscute cauze ale declanșării dezechilibrelor hormonale se numără:

• Diabetul zaharat (de tip 1 sau 2) – secreția inadecvată a insulinei de către celulele β-pancreatice, corelată cu rezistența la insulină și hiperglicemie persistentă.
• Hiper/hipotiroidismul – tulburare funcțională a tiroidei, tradusă prin producția excesivă/redusă a hormonilor tiroidieni, având multiple cauze (tiroidita Hashimoto, tiroidita autoimună, gușa polinodulară, gușa endemică, hiper/hipotiroidism indus medicamentos, etc.)
• Hipogonadismul – producția deficitară a hormonilor sexuali în contextul unei activități anormale a gonadelor (testicule, ovare)
• Tumori secretante
• Leziuni ale glandelor prin traumatisme
• Anumite tratamente medicamentoase (ex: administrarea pe o perioadă îndelungată a antiinflamatoarelor steroidiene poate determina apariția sindromului Cushing) (6)

Cu toate acestea, există o oarecare diferență în ceea ce privește cele mai frecvente cauze ale dezechilibrelor hormonale la femei, în comparație cu bărbații.

Astfel, femeile sunt mai predispuse la a dezvolta dereglări hormonale în următoarele situații patologice/fiziologice:

• Sindromul ovarelor polichistice
• Insuficiență ovariană primară/secundară
• Sarcină
• Menopauză
• Tratamentul cu anticoncepționale

Referitor la bărbați, principalii factori care predispun la declanșarea unui dezechilibru hormonal sunt:

• Stresul cronic
• Procesul fiziologic al îmbătrânirii
• Dieta dezechilibrată (6, 7)

Semne și simptome

Deoarece hormonii au un rol vital în desfășurarea proceselor fiziologice în organism, o dereglare hormonală importantă poate avea un răsunet clinic accentuat. În funcție de glanda afectată, cele mai întâlnite simptome (atât la femei, cât și la bărbați) sunt reprezentate de:

• Scădere sau creștere ponderală accentuată
• Parasomnii
• Modificări ale sensibilității la cald sau la rece
• Tahicardie
• Creșterea valorilor tensionale
• Fragilitate osoasă
• Hiper/hipoglicemie persistentă
• Astenie, fatigabilitate
• Iritabilitate, anxietate
• Reducerea libidoului
• Modificări ale apetitului
• Acnee
• Schimbări bruște de stare, depresie (3, 5, 6)

Majoritatea acestor manifestări sunt nespecifice și nu atestă obligatoriu prezența unei dereglări hormonale.

Tratament

Tratamentul dereglărilor hormonale este specific, în funcție de hormonul/hormonii secretați deficitar/în exces și de etiologia dezechilibrelor.

În vederea prevenirii acestora, adoptarea unui stil de viață sănătos (o dietă bazată pe fructe și legume, fără zaharuri rafinate și proteine în exces, practicarea regulată a unui sport, 7-8 ore de somn pe zi, reducerea stresului cotidian și evitarea auto-administrării de medicamente fără prescripție medicală) poate contribui la menținerea balanței hormonale.

Cu toate acestea, consultul unui medic specialist este vital pentru tratamentul și controlul dereglărilor hormonale, întrucât întârzierea tratării acestora poate duce, în timp, la complicații grave, în unele cazuri ireversibile. (3)