Antidepresivele pot fi luate în sarcină?

Pe lângă aspectele pozitive ale sarcinii, aceasta poate însemna și un factor de risc pentru tulburările psihiatrice cum sunt depresia sau anxietatea. Statisticile arată că aproximativ 2/3 dintre femeile însărcinate se confruntă cu depresie și în jur de 13% dintre acestea continuă tratamentul antidepresiv în timpul sarcinii. Depresia în sine poate avea un impact negativ atât asupra mamei, cât și asupra sarcinii sau a fătului. Dacă nu este tratată, în timp, poate determina efecte nefavorabile și asupra dezvoltării normale a copilului. [1], [2]

Lumea științifică modernă consideră că scăderea nivelului de serotonină și noradrenalină în creier este responsabilă de apariția depresiei. Medicația antidepresivă poate reechilibra acest deficit, iar cele mai comune antidepresive administrate în sarcină fac parte din clasele: inhibitori selectivi de recaptare a sertoninei, inhibitori de recaptare duali (serotonină, noradrenalină), antidepresive triciclice. Cu toate acestea, ghidurile internaționale sunt de părere că modalitatea cea mai eficientă de tratare a depresiei perinatale este combinația dintre medicația psihiatrică și psihoterapie. [1]

Dacă este necesar să se apeleze la antidepresive în sarcină, medicul curant trebuie să informeze pacienta despre riscurile și beneficiile administrării acestora. Din această perspectivă, literatura de specialitate consideră că antidepresivele triciclice sunt mai puțin riscante decât inhibitorii selectivi de recaptare a serotoninei în primele luni de sarcină, iar acesta este doar un exemplu. În egală măsură, medicul prescriptor trebuie să fie alături de femeia însărcinată pentru a se asigura că evoluția ei și a copilului sunt corespunzătoare. Astfel, sunt de discutat:

• preferințele privind tratamentul;
• eficacitatea diverselor forme de terapie;
• tolerabilitatea;
• riscurile apărute la întreruperea tratamentului. [2], [3]

Beneficiile adminssitrării antidepresivelor sunt reprezentate de:

• menținerea sănătății psihice pentru a putea avea grijă de copil și de sarcină;
• echilibrarea beneficiilor asupra propriei sănătăți și asupra sănătății copilulului. [3], [4]

Riscurile induse de consumul de antidepresive în sarcină sunt:

• posibilele defecte congenitale, în cazul în care se recurge la administrarea de antidepresive la începutului sarcinii (mai ales inhibitori selectivi de recaptare ai serotoninei): malformații cardiace, spina bifida, despicătura de palat;
• creșterea riscului de avort sponat sau de naștere prematură;
• apariția unui sindrom de sevraj la nou-născut dacă sunt administrate antidepresive în ultimele luni de sarcină și, diferit, în funcție de tipul de anitidepresiv consumat: antidepresiele triciclice pot provoca tahicardie, iritabilitate, spasme musculare, neliniște, somnolență; inhibitorii selectivi de recaptare a serotoninei sau inhibitorii duali (serotonină, noradrenalină) sunt responsabili de inducerea tremorului, reducerea tonusului muscular, deficit de respirație, hipoglicemie, hipertensiune pulmonară. [1], [4]

În studiile în care s-a încercat observarea apariției malformațiilor cardiace sub tratamentul cu antidepresive, procentul de nou-născuți afectați a fost unul foarte redus: 0,8-2%, procent apropiat de riscul natural de apariție a acestor defecte. Studiile au arătat că aceeași situație se poate aplica și hipertensiunii pulmonare persistente. În egală măsură, riscul de hemoragie post-natală este foarte scăzut și nu se cunoaște până la momentul actual dacă administrarea de antidepresive poate fi coroborat cu acesta. [2]

Sindromul de sevraj al fetusului dispare la câteva zile de la naștere fără a fi necesară nicio manevră terapeutică. O rată mai mare de apariție a fost observată la pacientele cărora pe timpul sarcinii li s-au administrat antidepresive de tipul venlafaxină sau paroxetină. [1], [2]

În ciuda tuturor efectelor adverse prezentate anterior, există studii de specialitate care demonstrează că antidepresivele, în special inhibitorii selectivi de recaptare a serotoninei, nu interferează cu dezvoltarea armonioasă a fătului. În acest sens, sertralina și escitalopramul s-au dovedit cele mai sigure în tratarea depresiei la femeia gravidă. De asemenea, se cunoaște faptul că femeile însărcinate care asociază o tulburare dispozițională netratată au o rată mai mare de predispoziție spre comportamente nocive de tipul: consum crescut de alcool, obezitate, inactivitate fizică, acestea putând genera efecte negative mai importante asupra dezvoltării fetusului decât antidepresivele. [4-7]

Totuși, depresia în care simptomele sunt ușoare sau moderate impune mai degrabă decizia pacientei dacă dorește sau nu să-și trateze afecțiunea și modul în care o poate face. Dacă simptomele se dovedesc a fi severe, ar fi optim ca tratamentul medicamentos să nu fie oprit, iar dozele administrate să nu fie diminuate.

Indiferent de natura depresiei, suportul social sporit și terapiile psihologice trebuie luate în considerare înainte de prescrierea oricărei medicații. Astfel, dacă viitoarea mamică nu dorește să ia antidepresive pe parcursul sarcinii, există alternative pentru tratarea depresiei, acestea fiind reprezentate de:

• efectuarea de exerciții fizice corespunzătoare vârstei gestaționale;
• psihoterapia: cognitiv comportamentală, interpersonală, suportivă/psihodimanică, art-terapia; 
• terapii complementare: mindfulness, eco-terapie, yoga, acupunctură, acizi grași de tipul Omega 3. [1], [2], [5], [7]