Cât sport pot face persoanele cu cardiomiopatii?
La persoanele care practică sport, cardiomiopatiile pot fi o cauză frecventă de aritmii amenințătoare de viață si moarte subită cardiacă. Diagnosticarea unei cardiomiopatii (hipertrofică, dilatativă, aritmogenă, non-compactarea de ventricul stâng) are implicaÈ›ii importante atât pentru cei care exersează regulat dar È™i pentru îmbunătaÈ›irea sau agravarea prognosticului bolii.
cardiomiopatia hipertrofică
Cardiomiopatia hipertrofică este o boală cardiovasculară genetică ce implică creÈ™terea grosimii pereÈ›ilor ventriculului stâng. Cel mai frecvent, boala se transmite autozomal dominant. Printre semne È™i simptome se numără dispneea, fatigabilitatea, sincopa, presincopa, angina, palpitaÈ›iile, ortopneea, dispneea paroxistică nocturnă, ameÈ›elile. Ecografic, se observă hipertrofia ventriculului stâng, alături de alte modificări variabile: dilatarea atriului stâng, prolapsul de valvă mitrală, regurgitarea mitrală, miÈ™carea sistolică anterioară a valvei mitrale. Tratamentul medicamentos include beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu, diltiazem, amiodaronă. (1)
În ceea ce priveÈ™te sportul la persoanele cu cardiomiopatie hipertrofică, acesta ar trebui recomandat doar după o evaluare sistematică a pacientului. Aceasta ar trebui să includă:
- Istoricul personal și familial al bolnavului
- Estimarea severității fenotipului bolii
- Identificarea factorilor de risc pentru moartea subită cardiacă
- Identificarea comorbidităților cardiovasculare, spre exemplu hipertensiune arterială sau boală cardiacă ischemică, la persoanele vârstnice (2)
Astfel, pacienții cu istoric de stop cardiac sau sincopă, precum și cei cu simptomatologie apărută la efort, ar trebui să efectueze doar sporturi recreative de intensitate ușoară. (2)
În timp ce electrocardiograma în 12 derivaÈ›ii are o valoare limitată în ceea ce priveÈ™te stratificarea riscului, monitorizarea Holter EKG poate detecta aritmiile ventriculare È™i supraventriculare. TotuÈ™i, se recomandă că pacientul să efectueze o sesiune de sport pe perioada monitorizării, pentru evaluarea posibilelor aritmii induse de efort. Riscul de moarte cardiacă subită este mare la pacienÈ›ii tineri, sub 35 de ani, care dezvoltă tahicardie ventriculară nesusÈ›inută asimptomatică. De asemenea, aritmiile supraventriculare paroxistice pot afecta capacitatea funcÈ›ională a bolnavului. (2)
Din punct de vedere ecocardiografic, riscul de moarte subită cardiacă se apreciază pe baza grosimii peretelui ventriculului stâng, gradientului din tractul de ieÈ™ire al ventriculului stâng È™i a diametrului atriului stâng. Dacă gradientul depășeÈ™te valoarea de 30 mmHg în repaus sau la manevrele de provocare, acest lucru dovedeÈ™te prezenÈ›a obstrucÈ›iei în tract. PacienÈ›ii cu simptomatologie la efort È™i miÈ™care sistolică anterioară a valvei mitrale, fără obstrucÈ›ie, cu obstrucÈ›ie uÈ™oară sau moderată, ar trebui să efectueze ecocardiografie de stres. (2)
Captarea tardivă a gadoliniului de peste 15% din miocardul ventriculului stâng la IRM cardiac poate identifica persoanele cu risc crescut de tahiaritmii ventriculare È™i moarte subită cardiacă. (2)
Pentru evaluarea capacității funcÈ›ionale, un bolnav cu cardiomiopatie hipertrofică ar trebui să efectueze È™i un test de efort. PacienÈ›ii cu risc înalt sunt cei cu un răspuns tensional anormal la efort È™i care prezintă simptomatologie sau aritmii induse de activitatea fizică. La aceÈ™tia, recomandările de sport ar trebui să fie mai conservatoare. (2)
Testarea genetică nu oferă informații despre riscul de moarte cardiacă subită și din acest motiv, nu ar trebui utilizată pentru stratificarea riscului. (2)
Cel mai util scor care estimează riscul de moarte subită cardiacă este scorul Societății Europene de Cardiologie, care utilizează următorii parametrii: vârsta, grosimea maximă a pereÈ›ilor ventriculului stâng, diametrul atriului stâng, prezenÈ›a sincopei, istoricul familial de moarte cardiacă subită, prezenÈ›a obstrucÈ›iei tractului de ejecÈ›ie al ventriculului stâng, prezenÈ›a tahicardiei ventriculare nesusÈ›inute. Riscul este scăzut dacă este sub 4%, moderat între 4-6% È™i crescut peste 6%. (2)
Înainte de a recomanda tipul È™i intensitatea exerciÈ›iilor fizice, medicul ar trebui să ia în considerare È™i:
- Prezența simptomatologiei pacientului
- PrezenÈ›a aritmiilor în repaus sau la efort
- Scorul de risc al Societății Europene de Cardiologie
- Răspunsul hemodinamic la efort
- PrezenÈ›a obstrucÈ›iei în tractul de ejectie al ventriculului stâng, în repaus sau la manevrele de provocare (2)
Potrivit recomandărilor ghidului, participarea la sporturi competitive sau efectuarea unor exerciÈ›ii de intensitate crescută ar putea fi luată în considerare la pacienÈ›ii care nu au niciun factor de risc crescut. Riscul crescut este dat de prezenÈ›a simptomatologiei, istoricul de moarte subită cardiacă sau de sincopă, gradientul din tractul de ejecÈ›ie al ventriculului stâng peste 30 mmHg, răspunsul tensional anormal la efort, prezenÈ›a aritmiilor induse de efort È™i riscul moderat >4% la 5 ani (calculat prin scorul de risc al Societății Europene de Cardiologie). De asemenea, efectuarea exerciÈ›iilor recreative de intensitate uÈ™oară È™i moderată poate fi luată în considerare la persoanele cu factori de risc crescut. Participarea la sporturile competitive poate fi luată în considerare la indivizii testaÈ›i genetic pozitiv pentru cardiomiopatia hipertrofică dar care sunt negativi din punct de vedere fenotipic. Nu se recomandă efectuarea efortului fizic de intensitate crescută la bolnavii care au factori de risc crescut. (2)
La majoritatea pacienÈ›ilor cu cardiomiopatie hipertrofică care practică sport regulat se recomandă monitorizare anuală. ApariÈ›ia simptomatologiei, însă, trebuie să determine încetarea efortului fizic È™i reevaluarea cardiologică. AdolescenÈ›ii È™i adulÈ›ii tineri care au un risc mai mare de moarte subită cardiacă în timpul sportului ar trebui să efectueze reevaluare la 6 luni. (2)
Cardiomiopatia aritmogenă de ventricul drept
Cardiomiopatia aritmogenă de ventricul drept este o boală genetică rară în care È›esutul normal este înlocuit cu È›esut gras È™i fibros. Aceste depuneri interferă cu impulsul electric normal al inimii, putând determina aritmii amenințătoare de viață. În mod tipic, boala debutează într-o zonă limitată a ventricului drept, extinzându-se pe parcurs È™i determinând insuficiență cardiacă. Transmiterea bolii este predominant autozomal dominantă. Printre semnele È™i simptome se numără palpitaÈ›iile, ameÈ›elile, sincopa, durerea toracică, fatigabilitatea, edemele gambiere, dispneea, ortopneea, moartea cardiacă subită. Tratamentul poate include beta-blocante, antiaritmice, diuretice, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei È™i anticoagulante. (3)
Înainte de a se implica în activități fizice, pacienÈ›ii cu această patologie trebuie evaluaÈ›i sistematic prin:
- Aprecierea severității simptomatologiei bolii
- Aflarea istoricului familial de cardiomiopatie aritmogenă sau de moarte subită cardiacă
- Evaluarea severității fenotipului bolii
- Identificarea factorilor de risc pentru moarte subită cardiacă (2)
În ceea ce priveÈ™te istoricul bolii È™i simptomatologia pacientului, sincopa este un factor de risc important pentru moartea subită cardiacă. Astfel, bolnavii cu istoric de sincopă sau stop cardiac, precum È™i cei cu simptomatologie la efort, ar trebui să efectueze doar sporturi recreative de intensitate scăzută. (2)
PacienÈ›ii cu risc crescut pot fi identificaÈ›i È™i pe electrocardiogramă, aceÈ™tia având unde T negative în mai mult de 3 derivaÈ›ii precordiale sau unde T negative în 2 din cele 3 derivaÈ›ii inferioare ale membrelor. De asemenea, riscul crescut de aritmii fatale poate fi demascat È™i la examinarea Holter EKG, prin evidenÈ›ierea tahicardiei ventriculare nesusÈ›inute sau a unui număr foarte mare de extrasistole ventriculare (peste 1000 pe 24 de ore), chiar È™i la bolnavii asimptomatici. (2)
Ecografia cardiacă poate evidenția gradul de dilatare și disfuncție sistolică ventriculară. Tulburările de cinetică de la nivelul ventriculului drept se evaluează cel mai bine la IRM cardiac, care poate arată și nivelul de infiltrare grăsoasă sau fibroză. (2)
Testele de efort ar trebui efectuate la toți pacienții care doresc să practice sport. Prezența aritmiilor sau a simptomelor induse de activitatea fizică sugerează că pacientul ar trebui să practice efort fizic mai redus că și intensitate. (2)
Potrivit studiilor, persoanele cu cardiomiopatie aritmogenă nu ar trebui să participe la sporturi de intensitate crescută, întrucât acest lucru poate accelera progresia bolii, crescând riscul de aritmii ventriculare amenințătoare de viață. Recomandarea este valabilă È™i pentru purtătorii genetici la care boala nu s-a exprimat din punct de vedere fenotipic. (2)
Întrucât riscul de aritmii maligne este mai mare la persoanele tinere È™i la sexul masculin, acestor pacienÈ›i ar trebui să li se acorde o atenÈ›ie suplimentară. De asemenea, sporturile foarte dinamice precum basketbalul È™i fotbalul ar putea creÈ™te riscul de moarte cardiacă la atleÈ›ii care performează la cel mai înalt nivel. (2)
În concluzie, recomandările ghidului la bolnavii cu cardiomiopatie aritmogenă sunt:
- La toate persoanele se recomandă efectuarea a 150 de minute de efort fizic de intensitate uÈ™oară pe săptămână.
- Persoanele fără istoric de stop cardiac sau aritmii ventriculare, cu puÈ›ine anomalii cardiace stucturale, cu mai puÈ›in de 500 de extrasistole ventriculare pe 24 de ore, fără aritmii ventriculare complexe induse de efort ar putea lua în considerare participarea la sporturi recreative de intensitate uÈ™oară sau moderată.
- Persoanele cu cardiomiopatie aritmogenă, inclusiv cele cu test genetic pozitiv dar negative din punct de vedere fenotipic, nu ar trebui să efectueze sporturi recreative de intensitate crescută și nici sporturi competitive.
- Pentru majoritatea persoanelor cu cardiomiopatie aritmogenă care exersează regulat se recomandă consult cardiologic anual. La adolescenÈ›ii È™i adulÈ›ii tineri cu fenotip în evoluÈ›ie È™i care practică sport de intensitate moderată sau crescută se recomandă consult cardiologc la 6 luni.
Non-compactarea de ventricul stâng
Non-compactarea de ventricul stâng este o cardiomiopatie genetică rară caracterizată prin trabeculaÈ›ii proeminente È™i rececesuri adânci ce comunică cu cavitatea ventriculului stâng. EvoluÈ›ia bolii este cu disfuncÈ›ie ventriculară stânga, evenimente tromboembolice È™i tahiaritmii. (2)
Recomandările ghidului la bolnavii cu non-compactare de ventricul stâng sunt:
- Persoanele asimptomatice cu fracÈ›ie de ejecÈ›ie a ventriculului stâng de peste 50%, fără aritmii ventriculare frecvente sau complexe, fără sincopă, ar putea lua în considerarea participarea la sporturi competitive, precum È™i efectuarea exerciÈ›iilor de intensitate crescută.
- Persoanele cu fracÈ›ie de ejecÈ›ie între 40-49%, fără sincopă sau aritmii ventriculare complexe sau frecvente, ar putea lua în considerare participarea la sporturi recreative de intensitate uÈ™oară È™i moderată.
- Persoanele testate genetic pozitiv dar fenotipic negative (cu excepÈ›ia purtătorilor mutaÈ›iei laminei A sau C È™i mutaÈ›iei filaminei C) ar putea lua în considerare efectuarea de exericiÈ›ii de intensitate crescută sau foarte crescută, inclusiv sporturi competitive.
- Persoanele simptomatice, cu fracÈ›ie de ejecÈ›ie a ventriculului stâng de sub 40%, cu aritmii complexe sau frecvente, nu ar trebui să efectueze exerciÈ›ii de intensitate crescută sau să participe la sporturi competitive. (2)
Cardiomiopatia dilatativă
Cardiomiopatia dilatativă este o cardiomiopatie genetică caracterizată prin disfuncÈ›ie sistolică biventriculară sau izolată a ventriculului stâng, însoÈ›ită sau nu de dilatarea cavităților inimii. Printre cauze se numără miocardita, factorul ereditar, cardiomiopatia peripartum, anumite medicamente È™i substanÈ›e toxice. Riscul de moarte subită cardiacă este de 2-3% pe an, fiind crescut la pacienÈ›ii cu fracÈ›ie de ejecÈ›ie scăzută È™i clasă NYHA avansată. Deoarece efortul fizic îmbunătățeÈ™te capacitatea funcÈ›ională, funcÈ›ia ventriculară È™i calitatea vieÈ›ii, ar trebui integrat în recuperarea pacienÈ›ilor cu cardiomiopatie dilatativă. (2)
Înainte de implicarea în activități fizice sportive, pacientul trebuie să fie evaluat prin:
- Identificarea etiologiei cardiomiopatiei dilatative
- Evaluarea gradului de dilatare È™i disfuncÈ›ie a ventriculului stâng
- Evaluarea răspunsului hemodinamic la efort fizic
- Evaluarea prezenței aritmiilor sau simptomatologiei induse de efort
- Stabilirea capacității funcționale a bolnavului (2)
Ca o recomandare generală, pacienÈ›ii cu cardiomiopatie dilatativă ar trebui să evite majoritatea sporturilor competitive sau recreative de intensitate moderată sau crescută. ExcepÈ›ie fac persoanele asimptomatice cu disfuncÈ›ie ventriculară uÈ™oară (fracÈ›ie de ejecÈ›ie a ventriculului stâng între 45-50%), fără aritmii la efort sau fibroză miocardică importantă, care ar putea participa la majoritatea sporturilor competitive. (2)
Recomandările de ghid susțin că:
1. ToÈ›i pacienÈ›ii cu cardiomiopatie dilatativă, fără simptomatologie care să limiteze activitatea fizică È™i fără aritmii ventriculare la efort, indiferent de fracÈ›ia de ejecÈ›ie, ar trebui să ia în considerarea efectuarea exerciÈ›iilor fizice recreative de intensitate uÈ™oară È™i moderată.
PacienÈ›ii cu disfuncÈ›ie sistolică uÈ™oară, fără artimii ventriculare complexe sau frecvente, fără captarea tardivă de gadoliniu la examenul IRM cardiac, fără mutaÈ›ii ale laminei A sau C sau mutaÈ›ii ale filaminei C, care au capacitatea de a-È™i creÈ™te fracÈ›ia de ejecÈ›ie cu 10-15% la efort, ar putea fi luată în considerare participarea la exerciÈ›ii de intensitate crescută sau foarte crescută, inclusiv sporturi competitive.
2. PacienÈ›ii cu genotip pozitivi È™i fenotip negativ, cu excepÈ›ia purtătorilor mutaÈ›iilor laminei A sau C sau filaminei C, ar putea lua în considerare participarea la toate sporturile competitive.
3. Nu se recomandă efectuarea exercițiilor de intensitate crescută sau foarte crescută, inclusiv sporturi competitive, la pacienții cu una dintre următoarele caracteristici:
- Fracție de ejecție sub 45%
- Simptomatologie sau istoric de stop cardiac sau sincopă
- Aritmii ventriculare frecvente sau complexe
- Mutații ale laminei A sau C sau filaminei C
- Captare tardivă a gadoliniului de peste 20% la examenul IRM cardiac (2)
La persoanele care exersează regulat se recomandă consult cardiologic anual. PacienÈ›ii cu mutaÈ›ii cu risc crescut È™i adolescenÈ›ii sau adulÈ›ii tineri cu fenotip în evoluÈ›ie ar trebui să efectueze reevaluare la 6 luni. (2)
2. 2020 ESC Guidelines on sports cardiology and exercise in patients with cardiovascular disease: https://academic.oup.com/eurheartj/article/42/1/17/5898937?login=false#313712909
3. Arrhytmogenic right ventricular dysplasia: https://www.cedars-sinai.org/health-library/diseases-and-conditions/a/arrhythmogenic-right-ventricular-dysplasia.html
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!
- Câtă mișcare ar trebui să facem zilnic în funcție de vârstă
- Câte calorii consumi când mergi vs când alergi?
- Cătă activitate fizică trebuie să faci pentru efect maxim asupra sănătății
- Cât sport trebuie să facă persoanele cu factori de risc cardiovascular (obezitate, hipertensiune, dislipidemie, diabet)?
- Implant silicon sani
- Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
- GRUP SUPORT PENTRU TOC 2014
- Histerectomie totala cu anexectomie bilaterala
- Grup de suport pentru TOC-CAP 15
- Roaccutane - pro sau contra
- Care este starea dupa operatie de tiroida?
- Helicobacter pylori
- Medicamente antidepresive?
- Capsula de slabit - mit, realitate sau experiente pe oameni