Care sunt complicaţiile rujeolei?

Rujeola, cunoscută şi sub numele de pojar, este una dintre cele mai contagioase boli infecţioase, cu o rată de infecţie secundară de cel puţin 90% la contactele domestice sensibile. Deşi este considerată în primul rând o boală a copilăriei, rujeola poate afecta persoanele de toate vârstele.
Complicaţiile rujeolei sunt mai susceptibile să apară la persoanele cu vârsta sub 5 ani sau peste 20 de ani, iar morbiditatea şi mortalitatea sunt crescute la persoanele cu imunodeficienţe, malnutriţie, deficit de vitamina A şi vaccinare inadecvată. Aproximativ 30% dintre persoanele infectate cu virusul rujeolic prezintă una sau mai multe complicaţii. Crupul, encefalita şi pneumonia sunt cele mai frecvente cauze de deces asociate rujeolei. Encefalita în cadrul rujeolei este o complicaţie rară dar gravă, are o mortalitate de 10%.

Cele mai multe complicaţii ale rujeolei se datorează faptului că virusul rujeolic suprimă răspunsurile imune ale gazdei, ducând la o reactivare a infecţiilor latente sau suprainfecţie bacteriană. În consecinţă, pneumonia, fie datorată virusului rujeolic în sine, a tuberculozei sau a unei bacterii, este cea mai frecventă complicaţie. Pot fi remarcate şi revărsatul pleural, limfadenita hilară, hepatosplenomegalia, hiperestezia şi parestezia.

Complicații frecvente

Complicaţiile infecţioase frecvente includ:

• otita media - aproximativ 1 din 14 persoane cu rujeolă va avea o infecţie a urechii. Otita apare mai ales la copii. Infecţiile urechii nu sunt doar incomode, dar pot duce şi la pierderea permanentă a auzului. [5]
• pneumonia interstiţială - este întâlnită la aproximativ 6% din cazurile de infecţie cu virusul rujeolic. Pojarul este asociat şi cu dezvoltarea bronsiectaziilor care predispun la infecţii respiratorii recurente. Pneumonia interstiţială poate lua forma pneumoniei cu celule gigantice Hecht (mai ales la copiii imunodeprimaţi, în special la copiii cu leucemie).
• bronchopneumonia;
• laringotraheorbonsită (crup);
• exacerbarea tuberculozei, pierderea tranzitorie a reacţiei de hipersensibilitate la testul cutanat la tuberculină. IDR la tuberculină este negativ timp de 1 lună după rujeola sau după vaccinarea antirujeolică (anergie);
• encefalomielita - se întâlneşte la 1 din 1000 de cazuri de rujeola. Apare la câteva zile de la debutul rashului, tipic în ziua a 5-a; Simptomele includ: febră, cefalee, voma, redoare de ceafă, convulsii şi comă. Analiza lichidului cefalorahidian evidenţieaza pleiocitoză (predominant limfocite), proteinorahie crescută, glicorahie în limite normale. Aproximativ 25% dintre pacienţi rămân cu sechele neurologice. Aproximativ 1 din 1.000 de pacienţi dezvoltă encefalită acută, care duce adesea la leziuni cerebrale permanente. La copii cu boli limfoide maligne, encefalita se poate dezvolta în decurs de 1 până la 6 luni de la infecţia acută şi este, în general, fatală.
• diareea – este cea mai frecventă complicaţie digestivă a rujeolei, care apare la aproximativ 1 din 12 persoane cu rujeolă. Alte complicaţii gastrointestinale sunt reprezentate de: gingivostomatită, gastroenterită, limfadenită mezenterică. [5][7]
• sinuzita;
• stomatită;
• hepatita subclinică;
• cheratita care poate duce la orbire. De fapt, rujeola rămâne o cauză comună de orbire în multe ţări în curs de dezvoltare. Altă complicaţie oculară este reprezentată de ulceraţia corneană. Convulsiile care sunt cauzate de febră (convulsii febrile) sunt, de asemenea, posibile complicaţii ale rujeolei. Convulsiile, deşi alarmante, nu sunt periculoase. [6]

Germenii patogeni implicaţi sunt: virusuri – Parainfluenza virus, Adenovirus, Virusul sinciţial respirator, Cytomegalovirus; bacterii – Staphylococcus aureus, Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae, Streptococcus pyogenes.

Complicații rare

Complicaţiile rare includ:

• rujeola hemoragică;
• purpura fulminantă;
• hepatita;
• coagularea intravasculară diseminată;
• emfizem cervico – mediastinal;
• catar sufocant (bronşiolita capilară);
• panencefalita sclerozantă subacută;
• leuconevraxita (scleroza în plăci) – poate apărea la mulţi ani după boală;
• trombocitopenia;
• apendicita – la nivelul ţesutului limfoid apendicular se dezvoltă celule gigantice multinucleate;
• ileocolita;
• pericardita;
• miocardita;
• pancreatita subacută;
• strabism;
• hipocalcemia;
• Hepatita tranzitorie poate apărea în timpul unei infecţii acute. [1] [4]

O complicaţie şi mai rară este panencefalita sclerozantă subacută, o boală degenerativă a SNC care poate rezulta dintr-o infecţie persistentă a rujeolei. Panencefalita sclerozantă subacută se caracterizează prin apariţia deteriorării comportamentale şi intelectuale şi a apariţiei convulsiilor la ani după o infecţie acută (perioada de incubaţie a panencefalitei sclerozante subacute este de 10,8 ani).

Riscul de a dezvolta panencefalită sclerozantă subacută poate fi mai mare pentru o persoană care prezintă infecţie cu rujeola înainte de vârstă de 2 ani. [2] Bărbaţii sunt mai des afectaţi decât femeile. Boala apare în general la copii şi adolescenţi. În panencefalita sclerozantă subacută se găseşte degenerescenţa corticală asociată cu corpi de incluzie intranucleari şi intracitoplasmatici la nivelul substanţei albe. [3]

Panencefalita sclerozantă subacută a fost divizată în următoarele stadii:

• Stadiul I- dezvoltare insidioasă a manifestărilor neuorologice. Pacientul prezintă simptome precum: modificări de personalitate, letargie, dificultăţi de învăţare, comportament bizar. Acest stadiu durează de la câteva săptămâni la câţiva ani.
• Stadiul II – acest stadiu este caracterizat de următoarele semne şi simptome: mioclonus, demenţă, tulburări de neuron motor sau de senzoriu. Acest stadiu durează între 3 şi 12 luni.
• Stadiu III şi IV – este caracterizat de deterioarea neurologică continua până la flascitate sau rigiditate de decorticare. Stadiu IV este un stadiu vegetativ. Decesul are loc cel mai adesea în stadiu IV dar poate fi întâlnit în oricare dintre stadii.

Computer tomografia poate demonstra atrofie cerebrală şi cicatrici cerebrale în panencefalita sclerozantă subacută. [7]

Complicaţiile rujeolei la femeia gravidă

• Pneumonia;
• Hepatita;
• Panencefalita sclerozantă subacută;
• Travaliu prematur;
• Avortul spontan;
• Restricţia de creştere intrauterină;
• Moartea mamei sau a fătului;
• Naşterea prematură a fătului.

Ratele de transmitere perinatală sunt scăzute. [1] [4]

În ciuda faptului că rujeola este atât de contagioasă, virusul poate fi prevenit şi controlat prin vaccinare.

Chiar dacă contractaţi rujeola după ce aţi fost vaccinat, simptomele dumneavoastră vor fi mai uşoare şi vor dispărea mult mai repede. În al doilea rând, persoanele vaccinate complet sunt mult mai puţin susceptibile de a răspândi boala altora. [5]

Oamenii de ştiinţă nu sunt pe deplin siguri de ce anumite persoane care sunt vaccinate complet se infectează cu virusul rujeolic. O teorie este că sistemele imune ale acestora nu pot să răspundă la vaccinuri – nu pot dezvolta suficienţi anticorpi pentru a ataca virusul. [5]