Candida la femei

Candidozele, infecții fungice cauzate de Candida albicans, pot afecta numeroase părți ale corpului, precum cavitatea orală, organele genitale ale ambelor sexe și tegumentele. Cu toate acestea, cea mai frecventă formă întâlnită la persoanele de sex feminin este candidoza vaginală, estimându-se că, de-a lungul vieții, trei din patru femei se confruntă cu această infecție măcar o dată.

Mai mult, se estimează că infecția candidozică este a doua cea mai frecventă formă de infecție vaginală, fiind situată în acest top după infecțiile bacteriene. (1, 2)

Etiopatologie

Candida albicans este o specie fungică oportunistă, ce se regăsește la nivelul organismului în mod normal, în cantități mici care nu reprezintă un pericol de infecție. Cu toate acestea, în condițiile unei alterări a potențialului de răspuns imun, aceasta se înmulțește și determină apariția unei infecții.

Una dintre cele mai frecvente cauze ale apariției unei infecții candidozice este modificarea dinamicii hormonale la femeile însărcinate. De asemenea, un efect similar îl are și administrarea de anticoncepționale, întrucât la nivel hormonal, efectele asupra estrogenului sunt asemănătoare în ceea ce privește pregătirea terenului pentru o infecție cu Candida albicans. (2)

În afara componentei hormonale, se apreciază că factorii cauzali ai infecției cu Candida albicans sunt:

• administrarea de antibiotice sau steroizi;
• spălarea zonei intime cu săpun;
• purtarea de haine strâmte;
• chimioterapia;
• radioterapia;
• diabetul;
• stresul. (1, 2)

De asemenea, Candida albicans poate ajunge la nivel vaginal și în urma contactelor sexuale neprotejate cu un partener ce prezintă o infecție la nivelul glandului penian. (3)

Simptomatologie

Printre cele mai comune simptome ale candidozei vulvo-vaginale se numără:

• inflamații ale organelor genitale externe;
• piele uscată și crăpată în zona genitală;
• dureri sau disconfort la urinare;
• dureri în timpul actului sexual;
• scurgeri vaginale patologice;
• mâncărime la nivel vaginal. (3, 4, 5)

De menționat, însă, este și faptul că simptomele candidozei vaginale sunt cel mai evidente înainte de menstruație. În plus, pe lângă aceste simptome, medicul va observa la o examinare eritem local și excoriații provocate de uscăciunea pielii și de scărpinat, însă nu ar trebui să existe mase asimetrice, ulcerații sau corpi străini la acest nivel. (6)

Tratament

Atitudinea terapeutică de elecție în cazul candidozei vaginale este aplicarea de medicamente antifungice precum nistatin, clotrimazol, amfotericin sau miconazol. Acestea se găsesc și pentru administrare orală, sub formă de fluconazol și econazol, contraindicate însă în primul trimestru de sarcină. De asemenea, fluconazolul este utilizat și pentru candidoza vaginală recurentă, în cazul căreia tratamentul este continuat timp de câteva luni, cu adminitrare săptămânală.

În general, durata tratamentului este de o săptămână, ulterior aceasta trebuind să dispară complet. Dacă, însă, infecția și simptomele reapar, există posibilitatea să fie vorba de candidoză recurentă, ce definește aproximativ 8% din cazurile de infecție vaginală cu Candida albicans. (1, 2)

Cu toate acestea, în cazul în care simptomele nu sunt de o severitate crescută, iar infecția este ușoară, pacienții pot încerca și anumite remedii acasă, precum inserarea intravaginală a unui tampon îmbibat în ulei de arbore de ceai sau usturoi. În plus, se mai practică și utilizarea supozitoarelor sau capsulelor ce conțin probiotice, în încercarea de a reface integritatea microbiomului vaginal. (3)

În final, cea mai bună alegere este vizita la un medic ginecolog, întrucât studiile efectuate asupra acestor tipuri de remedii nu au validat vreun beneficiu real al utilizării acestor practici alternative. (7)

Prognostic

Infecțiile cu Candida albicans sunt, de cele mai multe ori, localizate. Astfel, tratamentul cu substanțe antifungice este suficient pentru a înlătura agentul cauzal și restabili homeostazia bacteriană de la nivel vaginal.

Cu toate acestea, în cazul în care candidoza nu este tratată, infecția se poate extinde la nivel sistemic și determina apariția unui șoc septic. De asemenea, în acest caz, întreruperea barierei tegumentare poate reprezenta poarta de intrare în organism a altor germeni, agravând simptomele și complicând infecția. (2)

În general, complicațiile sunt asociate alterărilor preexistente ale sistemului imunitar, după cum se întâlnesc în cazul pacienților care urmează tratamente împotriva cancerului sau SIDA. Mai mult, femeile însărcinate ce suferă o infecție cu această specie fungică și nu se tratează la timp riscă să nască prematur sau să prezinte un avort spontan, precum și să transmită agentul patogen copilului, în momentul nașterii. (3)

Prevenție

Evitarea unei infecții cu Candida albicans se face prin multiple metode, dependente de starea de sănătate a persoanei în cauză, dar și a partenerului, și de medicamentele administrate de aceasta. Majoritatea femeilor nu trebuie să urmeze cure profilactice împotriva candidozelor întrucât infecțiile de acest tip nu se dezvoltă fără un teren propice anterior.

Prin urmare, persoanele care prezintă un sistem imunitar deficitar, în urma chimioterapiei sau radioterapiei din cadrul tratamentului cancerului, sau cauzat de infecții preexistente, precum HIV sau SIDA, sunt sfătuite să urmeze terapii medicamentoase antifungice pentru a evita o astfel de infecție. (3)

De asemenea, este indicat ca activitatea sexuală să fie întreruptă o perioadă de timp dacă partenerul prezintă o astfel de infecție, întrucât există un risc de transmitere și prin mijloacele de contracepție uzuale, precum prezervativul.

În plus, bariera bacteriană de la nivelul microbiomului vaginal are rolul de a limita posibilitatea dezvoltării unor infecții oportuniste. Prin urmare, este recomandată atenția la produsele de igienă intimă folosite, întrucât unele pot avea efect bactericid asupra unor specii saprofite. În acest scop se pot utiliza și probioticele, menite să asigure o compoziție benefică a microbiomului, menținând această barieră intactă. (4)

Se mai recomandă și:

• purtarea hainelor din bumbac sau mătase;
• spălarea lenjeriei intime cu apă fierbinte;
• înlocuirea produselor de igienă frecvent;
• adoptarea unei diete echilibrate;
• consumul de iaurt. (5)