Obezitatea si stilul de viata, semnal de alarma
Acest articol se doreste a fi un semnal de alarma (al catelea oare?) in ceea ce priveste stilul de viata adoptat de marea majoritate a populatiei, in mod constient sau nu. De la inceput vreau sa mentionez ca ideile expuse reprezinta doar punctual meu de vedere, de multe ori diferit de al celor care se exprima mai tot timpul in spatiul public, mass-media sau retelele de socializare. De aceea nu am de gand sa intru in polemica cu nimeni, parerile mele nu le consider ca fiind un adevar absolut, sunt de multe ori, in contradictie cu “ultimele descoperiri” in domeniu.
In primul rand ar trebui sa ne punem intrebarea pertinenta: cum de am ajuns sa avem o rata atat de mare a obezitatii la nivel mondial? Obezitatea a atins cote incredibile in unele zone cum sunt insulele din sudul oceanului Pacific ( 85 -75% din populatie este obeza), urmand SUA si Arabia Saudita cu aproximativ 33% . Statele europene se situeaza ceva mai bine cu rate de aproximativ 10 – 25%, locurile fruntase fiind ocupate de Marea Britanie, Irlanda, Germania, Spania.
Din pacate si Romania se straduieste sa ajunga la nivelul tarilor din vestul Europei, in prezent situindu-se la mijlocul intervalului, dar evolutia marcheaza o crestere ingrijoratoare.
Fenomenul exploziei obezitatii poate fi usor de inteles daca privim cauzele, in primul rand alimentatia. Nu este nevoie de studii inalte si cercetari stiintifice ca sa iti dai seama ca fenomenul a luat amploare in special dupa terminarea celui de al Doilea Razboi Mondial, cand s-a instalat o periada de calm relativ si mai ales de o dezvoltare industriala fara precedent, nu in ultimul rand a industriei alimentare, alimentele devenind dintr-o data mai ieftine, mai diversificate, mai facil de obtinut.
Obiceiurile alimentare au suferit schimbari majore. De exemplu locuitorii insulelor din oceanul Pacific, acum aflate in topul obezitatii mondiale, in urma colonizarii de catre australieni, americani, neozeelandezi, francezi, englezi, dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, au trecut de la alimentatia alcatuita din peste, fructe, legume proaspete gasite pe plan local la consumul de orez, paste, zahar, carne, fructe si legume conservate, bauturi carbogazoase, bere in exces. La polul opus, in tari precum Japonia si Coreea de Sud, fara istoric de obezitate, au aparut deja cazuri alarmante de obezitate (nu mai vorbim de supraponderalitate) in randul copiilor si adolescentilor, odata cu aparitia pe piata locala a reprezentantilor marilor lanturi de fast-food si a fabricilor de dulciuri si bauturi carbogazoase.
Revenind in Romania, observam explozia de produse bogate in carbohidrati rapid absorbabili (pe baza de zahar si faina) produsa dupa anul 1990 si cresterea alarmanta a cazurilor de greutate mult peste limitele admise. Tot mai frecvent ajung in spitale sau in cabinetele de nutritie copii de 6-7 ani cu 70-75 kg sau de 11 ani cu greutate in jur de 90 kg, iar bunicii si parintii considera ca sunt “putin grasuti”. Acesti copii si tineri, in proportie de cel putin 90% nu stiu ce este aceea mancare gatita in casa, nu consuma lactate, legume si fructe proaspete. Apartinatorii, de cele mai multe ori supraponderali sau obezi, sub pretextul ca nu au timp, nu isi obisnuiesc copiii de la varste fragede cu mancare diversificata, gatita in casa. Se considera ca este suficient daca cei mici mananca paste, snitel sau chiftele cu cartofi prajiti, pizza, produse fast food si multe snacksuri si dulciuri.
Acest mod de abordare a alimentatiei, asociata cu sedentarismul, lipsa apei, somn insuficient si de slaba calitate, plus lipsa socializarii in aer liber, nu pe retelele de socializare, conduc la un stil de viata nesanatos.
Din pacate exista prea multe cazuri in care parintii devin superi protectivi, urmand tot felul de sfaturi si exemple de pe internet, la moda, fara baze stiintifice, ‘moderne’, propovaduite cu zel de persoane care se cred mari specialisti in nutritie, actori, influenceri, etc. ajungand sa interzica copiilor produsele lactate datorita lactozei, produsele de panificatie din cauza glutenului, carnea pentru ca ar contine hormoni de crestere (interzisi in UE la inceputul anilor ’90), legumele si fructele obisnuite din cauza pesticidelor, etc. In cazul in care copilul nu sufera de boala celiaca, nu are intoleranta la lactoza sau alte afectiuni pentru care este obligatoriu un consult de specialitate, parerea mea este ca nu este indicat sa il privam de o serie de alimente obisnuite. De asemenea, consider periculoasa alimentatia vegana (nu vegetariana!) , mai ales in cazul copiilor si adolescentilor, care au nevoie de vitamine liposolubile (A, D, E), vitamina B12 si proteine de calitate, cu continut bogat in aminoacizi esentiali, cu valoare biologica de cea mai inalta calitate.
Este greu sa discernem ce este adevarat si ce este fals, la moda sau “cool” cand suntem bombardati din toate partile de informatii false, fara baza stiintifica, dar prezentate intr-un invelis atragator. S-a ajuns in situatia sa nu se mai diversifice alimentatia copiilor mici decat dupa 1 an sau sa nu li se mai administreze lapte dupa cateva luni, pe motivul ca nici viteii nu mai beau lapte dupa o perioada! Consecintele se vor vedea negresit in timp.
Este la moda sa nu se mai consume micul dejun si elevii ajung sa doarma la ore cu capul pe banca din lipsa de energie, sa nu mai luam pranzul din “lipsa de timp” si sa mancam enorm seara. Urmarile acestui stil de viata dezechilibrat nu au incetat sa apara. Deja a devenit normalitate sa vedem pe strada copii, adolesceniti si oameni maturi supraponderali si obezi. Dupa varsta de 40-45 de ani s-au inmultit cazurile de infirmitate datorita bolilor cauzate de excesul de greutate, ceea ce este frustrant pentru cei in cauza, dar si costisitor pentru societate, adica pentru fiecare dintre noi, care suntem nevoiti sa contribuim pentru medicatia, interventile chirurgicale si perioadele de spitalizare ale celor care au inteles sa-si bata joc de sanatatea lor si apoi sa devina o povara pentru cei din jur. Foarte trist, dar adevarat!
In incheiere doresc sa subliniez ca in momentul in care ajungem sa cantarim 30-40-50 kg mai mult decat normalul fiecaruia, drumul parcurs inapoi este mult mai frustrant, anevoios, lung si implica determinare, ambitie, rabdare. Nu este imposibil sa revenim la o greutate normala dar nici foarte usor, iar kilogramele pierdute se recastiga intr-un timp foarte scurt daca revenim la comportamentul initial.
Oamenii, in majoritatea lor, desi nu recunosc deschis, nu sunt dispusi sa munceasca pentru schimbarea stilului de viata si apoi sa mentina noul stil pentru toata viata, sigur cu mici derapaje, din cand in cand, la ocazii speciale. Suntem oameni cu dorintele si slabiciunile nostre, nu roboti!