Trauma lipsei sau abandonului tatalui din viata copilului, efectele si vindecarea.
Tatal este o figura parinteasca foarte importanta in viata copilului, in dezvoltarea lui armonioasa si sanatoasa. Prezenta sau absenta acestuia, mai ales in prima copilarie ( foarte importanta este prezenta acestuia pe toata perioada vietii pana la stadiul de adult si chiar si dupa, ca si suport moral dar si fizic, ca si model,etc), sunt de o importanta majora pentru dezvoltarea psihica a copilului. Atunci este perioada in care copilul asimileaza cea mai mare cantitate de informatii, copiaza, dezvolta si interiorizeaza emotii, stari afective si comportamente. In viata copilului tatal este simbolul puterii, al protectiei, intelepciunii, echilibrului, independentei si sigurantei. Tatal reprezinta "soarelele". Nu intamplator, multe persoane carora le-a lipsit tatal ( fie ca a murit cand erau inca foarte mici ei-copii, sau a absentat din cauza unui divort, sau a plecat cu munca la distanta de casa si de copil, fie a absentat din cauza alcoolului, droguri,etc fie ca nu s-a implicat deloc in cresterea copilului din orice alt motiv) pot suferi de intoleranta la soare, traind activ un conflict psihologic de respingere a tatalui, a modelului acestuia sau a ceea ce a reprezentat sau este tatal pentru ei. Trauma abandonului tatalui, in special pentru fete, poate avea efecte in viata de adult a acestora, aducand dificultati in a-si crea identitatea feminina ( tatal are rolul de a-i confirma fetei feminitatea), in a se maturiza afectiv, afectandu-le relatia cu partenerul, incepand de la alegerea acestuia, relationarea cu partenerul dar si relationarea cu proprii copii.
Daca tatal, ca si figura parinteasca, a lipsit din viata copilului inca din primii 3 ani de viata, iar acesta nu are amintiri cu el, mai tarziu, copilul poate substitui tatal cu o alta figura masculina ( un bunic, un unchi, un profesor, un vecin, etc prezent in mediul copilului ) pe care il va lua ca si model patern. In cazul fetitelor, acestea au nevoie de tata ca si model de tata dar si de sot. Este stiut faptul ca fetitele adesea spun, in primii ani ai copilariei, ca ele se vor casatori cu "taticu", modelul dat de acesta fiind interiorizat de fetita si putand avea influenta in viata ulterioara a acesteia, in alegerea partenerului urmand acelasi tipar.
Lipsa tatalui din viata fetei poate duce la substituirea acestuia cu un alt barbat, prezent in mediul acesteia, pe care il investeste in rolul de tata, sau, in cazuri mai putin fericite,poate duce la formarea unui gol psihologic referitor la rolul tatalui in viata fetei si mai ales in viata acesteia de femeie-adult ceea ce ii poate aduce multa confuzie legat viata ei intima, de cuplu.
Disparitia brusc a tatalui din viata fetei, in special in adolescenta ( in special prin deces, dar nu numai ), poate duce la inlocuirea destul de repede a acestuia cu un barbat- prieten -sot matur sau poate chiar de varsta apropiata varstei tatalui, fata cautandu-si tatal si incercand sa il substituie tocmai prin aceasta relatie, cautand un barbat care sa ii ofere protectie, maturitate, responsabilitate, putere, siguranta, ceea ce reprezenta de fapt tatal pentru ea, inainte sa dispara din viata ei. Exista destul de multe exemple de relatii intre barbati maturi si femei-fetita, aceste relatii fiind de tipul Adult-copil, fiecare dintre parteneri luand ceea ce are nevoie din relatie; Acest tip de relatie Adult-Copil poate aduce frustrari si dificultati in viata de cuplu a acestora, in sensul neimplinirii, relatia nefiind una Adult-Adult, in care ambii parteneri sunt maturi afectiv si comportamental, putand exista presiune pe ambii parteneri.
"Rana lipsei/abandonului tatalui" este semnificativa si cu efecte asupra vietii celor care o resimt, putand sa aduca suferinta si dificultati in mai multe planuri ale vietii acestor persoane. Primul pas in vindecarea acestei rani este constientizarea existentei ei; Este nevoie de o gandire analitica, de a ne pune meru intrebari legat de dificultatile si incongruentele pe care le traim in viata, cautand mereu cauzele acestora, in incercarea de a le " vindeca" . Vindecarea acestei rani poate fi un proces destul de chinuitor psihologic si indelungat, ca orice alt proces de transformare, insa sub indrumarea si avand suportul unui psihoterapeut, tot acest proces de vindecare poate fi resimtit si suportat mai usor, iar durata lui poate fi scurtata.