Croitoru Marinela - Cabinet de Psihologie

Copiii sunt complet lipsiti de aparare, aceasta responsabilitate revenind parintilor, bunicilor, familiei in general, educatorilor, statului s.a.m.d. Nevoia de siguranta, de a se simti protejat, ajutat, acceptat si iubit este foarte importanta pentru copil, pentru a se putea dezvolta armonios. Supunerea copilului la agresini psihice sau fizice ii va provoaca acestuia confuzie, fiind chiar in perioada de asimilare de informatii, asimilare de modele de a gandi si a se comporta, agresiunile fixandu-i repere false, nepliate pe nevoile lui autentice ci induse de starea de teroare pe care acesta o traieste, neavand experienta necesara de a se apara si de a face fata. Copiii sunt ca niste bureti, ei absorb informatii din familie, de la cei pe care ii au in jur, de la scoala, colegi, s.a.m.d. De aceea este foarte important ca mediul in care cresc sa fie unul echilibrat, cu modele sanatoase pentru dezvoltarea lui, cu iubire si protectie dar si limitari atunci cand este cazul, pentru ca toate aceste lucruri pe care el le vede, le va copia si le va interioriza, reflectandu-se mai tarziu in viata lui de adult. Acesta este "bagajul" lui si va modela sistemul lui de credinte si valori care va sta la baza vietii lui viitoare. Copilului supus la agresiuni psihice sau fizice, neavand repere de normalitate, agresiunile ii vor crea multe ganduri si credinte distorsionate care il vor face sa se comporte intr-un alt mod decat cel firesc si natural, realitatea lui interioara fiind diferita de realitatea celorlalti. Copilul agresat nu cunoaste alta realitate, cea frumoasa, ci doar pe aceasta in care el a trait: critica excesiva, lipsa suportului, lipsa incurajarii si aprecierii lui atunci cand a avut o reusita, pedepsele nejustificat de dure, interzicerea de a participa la evenimente, interzicerea de a avea prieteni, obiecte, activitati, interzicerea exagerata permanenta, lipsa afectiunii, jocului libertatii de a-si exprima emotiile si dorintele, temerile, etc si terminand cu tipatul la copil, lovitul si abuzul fizic asupra acestuia, sunt experiente mutilante asupra psihicului copilului, avand un impact profund asupra acestuia si proscriindu-i viitorul de adult intr-unul chinuitor, de neapreciere de sine, autocritica exagerata, autocomparare negativa permanenta, devalorizare, neincredere in propria persoana dar si in oameni, lipsa sensului existentei lui, lipsa bucuriei, comportamente de evitare, izolare, victimizare, interiorizarea furiei, rememorarea permanenta a amintirilor traumatizante, scenarii de viitor negative si fatalistice, neadaptarea la viata sociala, de cuplu sau chiar la gandul sau perpetuarea agresivitatii asupra altor oameni, copii, etc.
Suportul psihoterapeutic este absolut necesar pentru vindecarea traumelor celor care au experimentat abuzuri si agresiuni in copilarie, putand fi unul indelungat, iar conditia care sta la baza vindecarii, sau primul pas, este ca acesta sa ia decizia ca vrea sa faca aceasta schimbare si sa faca mici pasi in acest sens. Pentru a se putea bucura de viata, pentru a avea o stare de bine si de armonie interioara dar si in relatiile cu cei din jur, va fi meritat trecerea prin tot acest travaliu de transformare.
Orice situatie dificila sau stare conflictuala, cu care o persoana se poate confrunta in decursul vietii, sta in puterea acesteia de a fi schimba, de a-i gasi alternativa, de a o gestiona, astfel incat sa se poata bucura mai departe de viata lui; trebuie doar sa constientizeze acea situatie, ca fiind anormala, si apoi sa ia decizia de a face o schimbare in bine!

Autor: Marinela Croitoru