Autoacceptarea -“calea” spre fericire.
Autor: Marinela Croitoru
O poveste Zen spune ca un tanar avea o problema, caci atunci cand petrecea cu prietenii la bar, bea si apoi facea pipi pe bar. Dupa o vreme, prietenii, rusinati de reprosul clientilor barlui dar si a barmanului,s-au sfatuit si l-au trimis pe tanarul nostru sa faca psihoterapie. Dupa un an, tanarul nostru a anuntat ca a scapat de problema si au mers din nou in bar, sa sarbatoreasca.Dupa ce au baut cateva beri, tanarul a facut pipi pe bar, dupa cum ii era obiceiul.Prietenii foarte suparati l-au intrebat : Bine, dar nu ai zis ca ai rezolvat problema ? iar tanarul nostru le-a raspuns : Dar am scapat de problema! Acum nu imi mai este rusine cand fac pipi pe bar !
Povestea relatata exagereaza un pic subiectul, impingandu-l spre extrema , tocmai spre a sublinia mai bine morala , si anume, AUTOACCEPTAREA.
Asadar, pentru a putea avea o viata fericita, echilibrata, linistita , este nevoie sa ne acceptam pe noi insine, cu gandurile si cu faptele noastre , izvorate din nevoile noastre. Ce ne facem , insa, atunci cand gandurile si faptele noastre nu ne fac mandri de noi insine? De asta vorbim frecvent despre “nevoile autentice” vs falsele nevoi. Este imperios necesar sa fim mereu sinceri cu noi insine atunci cand ne analizam faptele sau gandurile sau nevoile. “Am nevoie ca tu sa vrei sa porti parul lung/scurt,sau sa nu iti faci unghiile rosii, sau sa porti haina asta, ci nu pe aia, caci in asta iti sta mai bine , s a m d ! “ Este oare o nevoie autentica sau una falsa, deghizare a unei frici? Sau de cate ori purtam noi insine anumite culori/haine/tunsori pentru ca “cineva” ne-a spus ca ne sta bine asa? Oricat de ciudat sau de ilogic ar suna, din punct de vedere al autenticitatii nevoilor , avem foarte multe de invatat de la copii.Pentru un copil este foarte usor sa decida ce are de facut, caci el se ghideaza intotdeauna dupa nevoile autentice, el nedescoperind tema esecului, sau alte frici. Autoacceptarea inseamna impacarea cu sine si acceptarea a tot ceea ce exista in noi, uneori fiind vorba chiar de unele aspect positive, ci nu numai negative, pe care, inconstient sau nu, incercam sa le ascundem uneori. Se pare ca nu este foarte usor, precum s-ar putea crede,sa fii capabil sa te accepti asa cum esti si sa-ti asumi responsabilitatea a ceea ce esti, in varietatea ta de ganduri, sentimente, actiuni. Nu te nega, nu te renega si nici nu te ascunde! Nici in fata ta, nici in fata celorlalti. Nu te alunga! Da-ti sansa sa simti ceea ce simti! Acorda-ti permisiunea de a gandi ceea ce gandesti! Da-ti sansa de a actiona in felul in care actionez! Fii pur si simplu TU ! Da-ti voie sa plangi, sa razi, sa te bucuri, sa fii trist, sa fii furios, pur si simplu, pentru ca asta simti, fara a te gandi la ceea ce ar putea crede altcineva dinafara sau la ce este bine si ce nu este bine, fara a te judeca, compara sau eticheta si fara a te teme ca vei fi comparat, judecat sau etichetat de altcineva ! Da-ti posibilitatea de a vedea sentimentele si actiunile celorlalti fara a te simti obligat sa iti placa in mod neaparat, sa fii de acord cu ele sau sa le gasesti justificari! Fii constient de toate acestea, insa asuma-ti responsabilitatea pentru ele! Fii constient de tine si accepta responsabilitatea pentru propria persoana!
Povestea relatata exagereaza un pic subiectul, impingandu-l spre extrema , tocmai spre a sublinia mai bine morala , si anume, AUTOACCEPTAREA.
Asadar, pentru a putea avea o viata fericita, echilibrata, linistita , este nevoie sa ne acceptam pe noi insine, cu gandurile si cu faptele noastre , izvorate din nevoile noastre. Ce ne facem , insa, atunci cand gandurile si faptele noastre nu ne fac mandri de noi insine? De asta vorbim frecvent despre “nevoile autentice” vs falsele nevoi. Este imperios necesar sa fim mereu sinceri cu noi insine atunci cand ne analizam faptele sau gandurile sau nevoile. “Am nevoie ca tu sa vrei sa porti parul lung/scurt,sau sa nu iti faci unghiile rosii, sau sa porti haina asta, ci nu pe aia, caci in asta iti sta mai bine , s a m d ! “ Este oare o nevoie autentica sau una falsa, deghizare a unei frici? Sau de cate ori purtam noi insine anumite culori/haine/tunsori pentru ca “cineva” ne-a spus ca ne sta bine asa? Oricat de ciudat sau de ilogic ar suna, din punct de vedere al autenticitatii nevoilor , avem foarte multe de invatat de la copii.Pentru un copil este foarte usor sa decida ce are de facut, caci el se ghideaza intotdeauna dupa nevoile autentice, el nedescoperind tema esecului, sau alte frici. Autoacceptarea inseamna impacarea cu sine si acceptarea a tot ceea ce exista in noi, uneori fiind vorba chiar de unele aspect positive, ci nu numai negative, pe care, inconstient sau nu, incercam sa le ascundem uneori. Se pare ca nu este foarte usor, precum s-ar putea crede,sa fii capabil sa te accepti asa cum esti si sa-ti asumi responsabilitatea a ceea ce esti, in varietatea ta de ganduri, sentimente, actiuni. Nu te nega, nu te renega si nici nu te ascunde! Nici in fata ta, nici in fata celorlalti. Nu te alunga! Da-ti sansa sa simti ceea ce simti! Acorda-ti permisiunea de a gandi ceea ce gandesti! Da-ti sansa de a actiona in felul in care actionez! Fii pur si simplu TU ! Da-ti voie sa plangi, sa razi, sa te bucuri, sa fii trist, sa fii furios, pur si simplu, pentru ca asta simti, fara a te gandi la ceea ce ar putea crede altcineva dinafara sau la ce este bine si ce nu este bine, fara a te judeca, compara sau eticheta si fara a te teme ca vei fi comparat, judecat sau etichetat de altcineva ! Da-ti posibilitatea de a vedea sentimentele si actiunile celorlalti fara a te simti obligat sa iti placa in mod neaparat, sa fii de acord cu ele sau sa le gasesti justificari! Fii constient de toate acestea, insa asuma-ti responsabilitatea pentru ele! Fii constient de tine si accepta responsabilitatea pentru propria persoana!