Unii psihoterapeuţi obţin rezultate mai bune în comparaţie cu alţii, care este cauza?
"Terapeuţii cei mai eficienţi sunt cei care păstrează contactul cu ştiinţa (cercetările de specialitate) şi rămân dinamici în ceea ce priveşte strategiile psihoterapeutice. Cercetările arată că alianţa terapeutică este elementul esenţial pentru obţinerea potenţialului maxim. Terapeuţii eficienţi au dezvoltat un simţ clinic care defineşte o abilitate deosebită de percepţie, înţelegere şi transmitere a mesajelor atât în plan emoţional cât şi social catre client.
Studiile de specialitate arată că în cazul tulburărilor de anxietate şi a depresiilor, psihoterapia poate fi la fel de eficientă ca şi medicaţia psihiatrică. În acest caz de ce medicaţia este prioritară şi psihoterapia secundară ca tratament?
Este într-adevăr supărător să ştim că chiar dacă eficacitatea şi siguranţa psihoterapiei este atât de ridicată, mulţi pacienţi-clienţi sunt trataţi şi cu medicaţie psihiatrică. Explicaţia acestui fenoment este destul de dificilă şi răspunsurile implică desigur şi poziţia sistemului de sănătate de la nivel naţional şi internaţional.
În primul rând, industria farmaceuticelor duce o politică extrem de agresivă şi constisitoare pentru a dovedi publicului că tulburările mentale sunt cauzate doar de „ dezechilibre chimice la nivelul creierului” şi care pot fi remediate prin medicaţie.
În al doilea rând, problemele psihologice, aflate în continuă creştere, sunt tratate de specialişti primari care nu deţin competenţe sau formări în practica psihoterapeutică, însă sunt instruiţi (şi uneori motivaţi financiar) pentru a prescrie medicaţie.
În al treilea rând, deoarece psihotropicele sugerează că problema este de natură biologică, clienţii/pacienţii nu sunt responsabilizaţi vis-a-vis de acţiunile lor, considerând că luarea unor pastile este suficient pentru schimbarea de care au nevoie, ceea ce face ca aceştia să ignore consecinţele propriilor gânduri, emoţii sau comportamente. Ei continuă să trăiască cu impresia că totul vine din exterior."
Studiile de specialitate arată că în cazul tulburărilor de anxietate şi a depresiilor, psihoterapia poate fi la fel de eficientă ca şi medicaţia psihiatrică. În acest caz de ce medicaţia este prioritară şi psihoterapia secundară ca tratament?
Este într-adevăr supărător să ştim că chiar dacă eficacitatea şi siguranţa psihoterapiei este atât de ridicată, mulţi pacienţi-clienţi sunt trataţi şi cu medicaţie psihiatrică. Explicaţia acestui fenoment este destul de dificilă şi răspunsurile implică desigur şi poziţia sistemului de sănătate de la nivel naţional şi internaţional.
În primul rând, industria farmaceuticelor duce o politică extrem de agresivă şi constisitoare pentru a dovedi publicului că tulburările mentale sunt cauzate doar de „ dezechilibre chimice la nivelul creierului” şi care pot fi remediate prin medicaţie.
În al doilea rând, problemele psihologice, aflate în continuă creştere, sunt tratate de specialişti primari care nu deţin competenţe sau formări în practica psihoterapeutică, însă sunt instruiţi (şi uneori motivaţi financiar) pentru a prescrie medicaţie.
În al treilea rând, deoarece psihotropicele sugerează că problema este de natură biologică, clienţii/pacienţii nu sunt responsabilizaţi vis-a-vis de acţiunile lor, considerând că luarea unor pastile este suficient pentru schimbarea de care au nevoie, ceea ce face ca aceştia să ignore consecinţele propriilor gânduri, emoţii sau comportamente. Ei continuă să trăiască cu impresia că totul vine din exterior."