Beta-blocantele, asociate cu creșterea depresiei la pacienții cu atac de cord

Un studiu recent a investigat impactul beta-blocantelor asupra simptomelor de anxietate și depresie la pacienții cu infarct miocardic acut (IMA) și fracție de ejecție a ventriculului stâng (FEVS) păstrată. Beta-blocantele au fost mult timp o componentă esențială în prevenția secundară post-IMA, însă beneficiile lor la pacienții cu FEVS normală sunt încă discutabile.
Beta-blocantele reduc tonusul simpatic și cererea de oxigen a miocardului, prevenind remodelarea cardiacă și aritmiile. Cu toate acestea, pot provoca efecte adverse precum hipotensiune, bradicardie, oboseală și tulburări psiho-sociale, inclusiv depresie și anxietate. Studiile anterioare au arătat rezultate contradictorii privind legătura dintre beta-blocante și depresie.

Acest sub-studiu, parte a trialului REDUCE-AMI, a avut ca scop evaluarea efectelor pe termen scurt (6–10 săptămâni) și lung (12–14 luni) ale tratamentului cu beta-blocante asupra simptomelor de anxietate și depresie la pacienții cu IMA și FEVS păstrată.

Studiul a inclus 806 participanți din trialul REDUCE-AMI, randomizați în două grupuri: unul care a primit beta-blocante și unul fără beta-blocante. Simptomele de anxietate și depresie au fost evaluate folosind Scala de Anxietate și Depresie în Spital (HADS) la momentul inițial, după 6–10 săptămâni și după 12–14 luni.

Rezultate

• Pacienții tratați cu beta-blocante au raportat niveluri ușor mai ridicate ale simptomelor de depresie la ambele evaluări de follow-up, comparativ cu cei care nu au primit beta-blocante.
• Nu au fost observate diferențe semnificative între cele două grupuri în ceea ce privește simptomele de anxietate.
• Diferența în simptomele de depresie a fost mică (aproximativ 0,5 puncte pe scala HADS), situându-se la limita inferioară a semnificației clinice.
• Efectul a fost mai pronunțat la pacienții care utilizaseră beta-blocante anterior.

Concluzii

Studiul sugerează că inițierea tratamentului pe termen lung cu beta-blocante la pacienții cu IMA și FEVS păstrată poate fi asociată cu o creștere ușoară a simptomelor de depresie, dar fără impact asupra simptomelor de anxietate. Având în vedere controversele actuale privind utilizarea beta-blocantelor în această populație, riscul potențial de creștere a simptomelor depresive ar trebui luat în considerare în decizia terapeutică.

Implicații clinice

Medicii ar trebui să evalueze atent beneficiile și riscurile beta-blocantelor la pacienții cu IMA și FEVS normală, ținând cont de potențialul impact asupra stării psiho-emoționale. Monitorizarea simptomelor depresive poate fi utilă pentru a identifica pacienții care ar putea beneficia de intervenții suplimentare sau de ajustarea tratamentului.

sursa: News Medical