Atât mâncarea excesivă, cât și înfometarea afectează sănătatea ficatului

Cercetările recente evidențiază capacitatea remarcabilă a unor pești de peșteră, rezistenți la înfometare, de a proteja ficatul împotriva acumulării de grăsime, o condiție care poate duce la deteriorarea ficatului și la boli hepatice, atât în cazul supraalimentării, cât și al înfometării.
Studiul, realizat de Institutul Stowers pentru Cercetare Medicală în colaborare cu Universite Libre de Bruxelles din Belgia și Universitatea Statului Iowa, a comparat acești pești de peșteră cu alte animale mai susceptibile la înfometare și a identificat un gen responsabil pentru dezvoltarea ficatului gras indus de înfometare. Publicată în revista Life Science Alliance, cercetarea subliniază că acest gen conservat evolutiv poate fi vizat de un candidat existent pentru medicamente pentru a proteja împotriva deteriorării ficatului.

Descoperirea oferă noi perspective asupra prevenirii sau tratamentului bolii ficatului gras în societățile occidentale, unde consumul excesiv de calorii și lipsa exercițiilor fizice sunt probleme comune. Peștii de peșteră, înrudiți cu peștii de râu mexicani care au pătruns în peșteri subterane acum peste 100.000 de ani, demonstrează o capacitate unică de a nu acumula grăsime în ficat în absența hranei, spre deosebire de contrapartidele lor de râu.

Analiza expresiei genice între peștii de peșteră, peștii de râu, peștii zebră și chiar muștele de fructe a identificat un gen care este activat în timpul perioadelor prelungite de înfometare în toate speciile, cu excepția peștilor de peșteră. Reducerea nivelurilor de expresie a acestui gen în peștii de peșteră indică posibilitatea ca, prin țintirea acestui gen la oameni, să se poată trata sau gestiona boli metabolice umane, cum ar fi diabetul de tip 2 și obezitatea.

Echipa a demonstrat că inhibarea proteinei acestui gen la larvele de pești zebră și pești de râu, precum și ștergerea genului la muștele de fructe, a rezultat într-o acumulare mai mică de grăsime în ficat și ficat mai mare, protejând astfel ficatul de deteriorare și atrofie. Această colaborare internațională a combinat expertiza în studiul peștilor zebră, peștilor de peșteră și muștelor de fructe pentru a dezvălui mecanismul ficatului gras indus de înfometare, oferind o înțelegere valoroasă a potențialelor abordări terapeutice pentru condițiile hepatice la om.

sursa: Science Daily