Asocierile de somn la copil
©
Autor: Costin Oana
Înainte de a merge la culcare, avem în fiecare seară unele acÈ›iuni sau obiecte pe care le asociem cu pregătirea pentru somn È™i odihna în sine: schimbarea în pijamale, cititul câtorva pagini din cartea de pe noptieră, perna noastră, locul de la perete etc. Am putea adormi uÈ™or fără acestea? Depinde. De unele avem nevoie mai mult, de altele ne putem lipsi mai uÈ™or, pentru că unele asocieri de somn sunt mai puternice, iar altele mai slabe.
Lucrurile se petrec similar È™i la copii. Asocierile de somn apar de la vârste timpurii, dar spre deosebire de adulÈ›i, la cei mici impactul asupra somnului poate fi mult mai semnificativ, în contextul în care la bebeluÈ™i È™i copii mici poate apărea dependenÈ›a de prezenÈ›a È™i intervenÈ›ia părinÈ›ilor pentru a adormi È™i a se întoarce la somn după trezirile din timpul nopÈ›ii. Cu alte cuvinte, asocierile de somn sunt un element important de avut în vedere în ceea ce priveÈ™te somnul copiilor.
Asocierile de somn pot fi o metodă eficientă de îmbunătățire a somnului copilului, fiind recomandată de numeroÈ™i experÈ›i în somn, dar È™i o potenÈ›ială problemă. DiferenÈ›a o face tipul de asocieri de somn cu care obiÈ™nuiÈ›i copilul. (1)
Asocierea de somn apare după ce obiectul/acÈ›iunea au fost repetate de suficiente ori imediat înainte de culcare pentru a crea ceea ce psihologii numesc o condiÈ›ionare clasică.
Asocierile de somn, prin caracterul de predictibilitate, devin pentru copii indicii că este ora de culcare, îi ajută să se liniÈ™tească È™i să adoarmă. O asociere de somn este cu atât mai puternică cu cât este mai frecvent repetată (nu doar seara la culcare, ci È™i la somnul de zi sau când copilul se trezeÈ™te peste noapte) È™i precede imediat somnul (interpunerea unei alte acÈ›iuni între aceasta È™i somn o va slăbi). S-a observat È™i o tendință a copiilor care se calmează greu înainte de somn È™i care au întreruperi dese ale somnului noaptea de a dezvolta o dependență mai mare față de asocierile de somn.
La trezirile din timpul nopÈ›ii (copiii se trezesc frecvent la trecerea de la un ciclu de somn la altul), pentru a putea reveni la somn, copilul are nevoie de exact acelaÈ™i context cu care este obiÈ™nuit pentru a adormi. De exemplu, dacă este alăptat ca să adoarmă, va avea nevoie tot de sânul mamei pentru a reveni la somn. (2), (3), (4)
Primele asocieri de somn încep să se formeze încă de la vârsta de 6-8 săptămâni. Aceasta este È™i vârsta de la care Jodi Mindell, expert în somnul la copii, recomandă să fie obiÈ™nuiÈ›i bebeluÈ™ii cu rutine È™i asocieri de somn. Până atunci, somnul lor nu urmează niciun tipar sau program, pentru că ritmul circadian nu este încă maturizat.
Mai târziu, în jurul vârstei de 4-5 luni, asocierile de somn sunt deja bine formate È™i puternice, iar încercarea schimbării unei asocieri la această vârstă va fi mai dificilă (copilul va protesta mai mult). (3)
Asocierile pozitive constau în acele aspecte care ajută copilul să adoarmă singur, la care are acces seara la culcare È™i oricând se trezeÈ™te pe parcursul nopÈ›ii. Acestea nu implică prezenÈ›a sau acÈ›iunile unui părinte de liniÈ™tire È™i adormire a bebeluÈ™ului.
Foarte important pentru deprinderea autoliniÈ™tirii (o abilitate pe care specialiÈ™tii susÈ›in că toÈ›i copiii o învață) este ca bebeluÈ™ul să fie aÈ™ezat în pătuÈ› treaz, dar uÈ™or ameÈ›it (în starea care precede somnul). Astfel, pe de o parte se creează È™i se menÈ›ine asocierea dintre pătuÈ› È™i intrarea în starea de somn, iar pe de altă parte copilul se va trezi în timpul nopÈ›ii în acelaÈ™i loc în care a adormit.
Exemple de asocieri de somn pozitive:
Unele asocieri de somn care la nou-născut nu sunt problematice, pe măsură ce copilul creÈ™te, pot interfera cu somnul: întârzie mult adormirea, împiedică abilitatea copilului de a adormi singur, favorizează trezirile frecvente din timpul nopÈ›ii, pentru că micuÈ›ul nu poate trece la următorul ciclu de somn fără părinte.
Asocierile negative de somn sau disfuncÈ›ionale se referă la cele asupra căruia copilul nu are niciun control. Este vorba în principal de cele care implică prezenÈ›a/intervenÈ›ia părinÈ›ilor, dar È™i de cele care nu mai sunt disponibile pe parcursul nopÈ›ii, atunci când copilul se trezeÈ™te.
Exemple de asocieri de somn negative:
Pentru exemplificare, un copil care este adormit în braÈ›e È™i apoi este aÈ™ezat în pătuÈ› pentru somn, când se va trezi în timpul nopÈ›ii se va aÈ™tepta să regăsească acelaÈ™i context în care a adormit, respectiv braÈ›ele mamei. Ori el se află în pătuÈ›, e singur È™i nu poate adormi fără ajutor, pentru că de fiecare dată când a intrat în starea de somn în braÈ›ele mamei i-a fost întărită ideea că nu poate adormi decât aÈ™a. (4), (5), (6)
Fie că au fost soluÈ›ii de compromis pentru a ajuta copilul să doarmă cu orice preÈ›, fie că părinÈ›ilor le face plăcere să se implice în adormirea lui, la un moment dat aceste asocieri vor interfera cu somnul părinÈ›ilor. Trezirile frecvente din timpul nopÈ›ii pot duce în cele din urmă la privarea de somn a părinÈ›ilor È™i la acumularea de oboseală. În aceste condiÈ›ii, o asociere de somn poate fi considerată disfuncÈ›ională, pentru că afectează atât somnului celui mic, cât È™i al părinÈ›ilor.
SpecialiÈ™tii vestici în somnul copilului recomandă dezvoltarea abilității de autoliniÈ™tire a micuÈ›ilor prin metode de sleep training (un concept foarte controversat) care variază de la cele mai blânde (de exemplu „metoda rutinelor pozitive”, în care copilul este obiÈ™nuit de mic cu un ritual de pregătire pentru somn) până la cele mai drastice (de exemplu metoda „cry it out”, o metodă cu rezultate rapide, în care copilul este lăsat să plângă È™i să se obiÈ™nuiască cu absenÈ›a părintelui la culcare, în scopul de a se liniÈ™ti È™i adormi singur).
Și în cazul schimbării unei asocieri de somn disfuncÈ›ionale părinÈ›ii pot alegere o variantă de slăbire treptată a asocierii (de exemplu, se reduce gradual perioada de timp în care copilul este legănat sau purtat în braÈ›e, apoi este aÈ™ezat pătuÈ› treaz, dar somnoros, nu adormit complet) sau o metodă mai directă (de exemplu, copilul nu mai este alăptat ca să adoarmă, ci este hrănit mai devreme, iar între masă È™i somn se introduce o altă activitate). (3)
În final, înlocuirea unei asocieri de somn este o decizie pe care părinÈ›ii o iau în funcÈ›ie de calitatea somnului, atât a micuÈ›ului, cât È™i a întregii familii (părinÈ›i È™i ceilalÈ›i copii).
Lucrurile se petrec similar È™i la copii. Asocierile de somn apar de la vârste timpurii, dar spre deosebire de adulÈ›i, la cei mici impactul asupra somnului poate fi mult mai semnificativ, în contextul în care la bebeluÈ™i È™i copii mici poate apărea dependenÈ›a de prezenÈ›a È™i intervenÈ›ia părinÈ›ilor pentru a adormi È™i a se întoarce la somn după trezirile din timpul nopÈ›ii. Cu alte cuvinte, asocierile de somn sunt un element important de avut în vedere în ceea ce priveÈ™te somnul copiilor.
Asocierile de somn pot fi o metodă eficientă de îmbunătățire a somnului copilului, fiind recomandată de numeroÈ™i experÈ›i în somn, dar È™i o potenÈ›ială problemă. DiferenÈ›a o face tipul de asocieri de somn cu care obiÈ™nuiÈ›i copilul. (1)
Ce este o asociere de somn?
CondiÈ›iile în care cei mici se obiÈ™nuiesc să adoarmă, repetate atât în fiecare seară la culcare, cât È™i în timpul nopÈ›ii când se trezesc, sunt asocieri de somn. Acestea pot cuprinde:- obiecte (o jucărie aÈ™ezată lângă ei în pătuÈ›);
- acÈ›iuni (legănatul în braÈ›e);
- persoane (prezenÈ›a mamei lângă copil până adoarme).
Asocierea de somn apare după ce obiectul/acÈ›iunea au fost repetate de suficiente ori imediat înainte de culcare pentru a crea ceea ce psihologii numesc o condiÈ›ionare clasică.
Asocierile de somn, prin caracterul de predictibilitate, devin pentru copii indicii că este ora de culcare, îi ajută să se liniÈ™tească È™i să adoarmă. O asociere de somn este cu atât mai puternică cu cât este mai frecvent repetată (nu doar seara la culcare, ci È™i la somnul de zi sau când copilul se trezeÈ™te peste noapte) È™i precede imediat somnul (interpunerea unei alte acÈ›iuni între aceasta È™i somn o va slăbi). S-a observat È™i o tendință a copiilor care se calmează greu înainte de somn È™i care au întreruperi dese ale somnului noaptea de a dezvolta o dependență mai mare față de asocierile de somn.
La trezirile din timpul nopÈ›ii (copiii se trezesc frecvent la trecerea de la un ciclu de somn la altul), pentru a putea reveni la somn, copilul are nevoie de exact acelaÈ™i context cu care este obiÈ™nuit pentru a adormi. De exemplu, dacă este alăptat ca să adoarmă, va avea nevoie tot de sânul mamei pentru a reveni la somn. (2), (3), (4)
Când apar primele asocieri de somn?
Creierul nostru poate identifica È™i înÈ›elege tiparele de la vârste foarte mici. Astfel, încă din primele zile de viață, la nou-născuÈ›i funcÈ›ionează învățarea asociativă, care îi ajută să se obiÈ™nuiască repede cu tiparele È™i obiceiurile.Primele asocieri de somn încep să se formeze încă de la vârsta de 6-8 săptămâni. Aceasta este È™i vârsta de la care Jodi Mindell, expert în somnul la copii, recomandă să fie obiÈ™nuiÈ›i bebeluÈ™ii cu rutine È™i asocieri de somn. Până atunci, somnul lor nu urmează niciun tipar sau program, pentru că ritmul circadian nu este încă maturizat.
Mai târziu, în jurul vârstei de 4-5 luni, asocierile de somn sunt deja bine formate È™i puternice, iar încercarea schimbării unei asocieri la această vârstă va fi mai dificilă (copilul va protesta mai mult). (3)
Asocierile de somn pozitive versus asocierile de somn negative
DistincÈ›ia între cele două tipuri de asocieri se face prin prisma susÈ›inerii independenÈ›ei, respectiv dependenÈ›ei copilului de părinte, pentru a putea să adoarmă.IndependenÈ›a copilului în privinÈ›a somnului este un subiect dezbătut nu doar de părinÈ›i, ci È™i de specialiÈ™tii în somnul la copii. Există practic două abordări privind modul în care copilul ar trebui să adoarmă:
-abordarea care promovează autoliniștirea (independența somnului copilului);
-abordarea în care părintele este cel care facilitează prin prezenÈ›a sau intervenÈ›ia lui adormirea celui mic. (6)
-abordarea care promovează autoliniștirea (independența somnului copilului);
-abordarea în care părintele este cel care facilitează prin prezenÈ›a sau intervenÈ›ia lui adormirea celui mic. (6)
Asocierile pozitive constau în acele aspecte care ajută copilul să adoarmă singur, la care are acces seara la culcare È™i oricând se trezeÈ™te pe parcursul nopÈ›ii. Acestea nu implică prezenÈ›a sau acÈ›iunile unui părinte de liniÈ™tire È™i adormire a bebeluÈ™ului.
Foarte important pentru deprinderea autoliniÈ™tirii (o abilitate pe care specialiÈ™tii susÈ›in că toÈ›i copiii o învață) este ca bebeluÈ™ul să fie aÈ™ezat în pătuÈ› treaz, dar uÈ™or ameÈ›it (în starea care precede somnul). Astfel, pe de o parte se creează È™i se menÈ›ine asocierea dintre pătuÈ› È™i intrarea în starea de somn, iar pe de altă parte copilul se va trezi în timpul nopÈ›ii în acelaÈ™i loc în care a adormit.
Exemple de asocieri de somn pozitive:
- pătuțul;
- o poziție de somn preferată;
- sacul de dormit pentru bebeluși;
- o jucărie sau o păturică preferată (numite și obiecte tranziționale) etc.
Unele asocieri de somn care la nou-născut nu sunt problematice, pe măsură ce copilul creÈ™te, pot interfera cu somnul: întârzie mult adormirea, împiedică abilitatea copilului de a adormi singur, favorizează trezirile frecvente din timpul nopÈ›ii, pentru că micuÈ›ul nu poate trece la următorul ciclu de somn fără părinte.
Asocierile negative de somn sau disfuncÈ›ionale se referă la cele asupra căruia copilul nu are niciun control. Este vorba în principal de cele care implică prezenÈ›a/intervenÈ›ia părinÈ›ilor, dar È™i de cele care nu mai sunt disponibile pe parcursul nopÈ›ii, atunci când copilul se trezeÈ™te.
Exemple de asocieri de somn negative:
- alăptarea și alimentația cu biberonul pentru adormirea micuțului;
- oferirea unei suzete când copilul este prea mic să o introducă singur în gură atunci când o scapă;
- legănatul (în braÈ›e, pe picioare, într-un leagăn);
- purtatul în braÈ›e;
- adormirea copilului în maÈ™ină, în braÈ›e sau în orice alt loc È™i mutarea lui în timp ce doarme în pătuÈ›.
O asociere disfuncÈ›ională nu înseamnă că actul în sine este problema, ci că interferează cu capacitatea copilului de a adormi singur È™i de a se reveni la somn când acesta este întrerupt. Această asociere devine unica metodă prin care copilul reuÈ™eÈ™te să adoarmă.
Pentru exemplificare, un copil care este adormit în braÈ›e È™i apoi este aÈ™ezat în pătuÈ› pentru somn, când se va trezi în timpul nopÈ›ii se va aÈ™tepta să regăsească acelaÈ™i context în care a adormit, respectiv braÈ›ele mamei. Ori el se află în pătuÈ›, e singur È™i nu poate adormi fără ajutor, pentru că de fiecare dată când a intrat în starea de somn în braÈ›ele mamei i-a fost întărită ideea că nu poate adormi decât aÈ™a. (4), (5), (6)
Schimbarea unei asocieri de somn
Ce e de făcut atunci când copilul nu reuÈ™eÈ™te să adoarmă singur, ci doar în prezenÈ›a unui părinte sau la sân sau legănat?Fie că au fost soluÈ›ii de compromis pentru a ajuta copilul să doarmă cu orice preÈ›, fie că părinÈ›ilor le face plăcere să se implice în adormirea lui, la un moment dat aceste asocieri vor interfera cu somnul părinÈ›ilor. Trezirile frecvente din timpul nopÈ›ii pot duce în cele din urmă la privarea de somn a părinÈ›ilor È™i la acumularea de oboseală. În aceste condiÈ›ii, o asociere de somn poate fi considerată disfuncÈ›ională, pentru că afectează atât somnului celui mic, cât È™i al părinÈ›ilor.
În general, asocierile de somn nu dispar de la sine ci dimpotrivă, dacă sunt menÈ›inute È™i întărite, ele tind să devină tot mai puternice.
SpecialiÈ™tii vestici în somnul copilului recomandă dezvoltarea abilității de autoliniÈ™tire a micuÈ›ilor prin metode de sleep training (un concept foarte controversat) care variază de la cele mai blânde (de exemplu „metoda rutinelor pozitive”, în care copilul este obiÈ™nuit de mic cu un ritual de pregătire pentru somn) până la cele mai drastice (de exemplu metoda „cry it out”, o metodă cu rezultate rapide, în care copilul este lăsat să plângă È™i să se obiÈ™nuiască cu absenÈ›a părintelui la culcare, în scopul de a se liniÈ™ti È™i adormi singur).
Și în cazul schimbării unei asocieri de somn disfuncÈ›ionale părinÈ›ii pot alegere o variantă de slăbire treptată a asocierii (de exemplu, se reduce gradual perioada de timp în care copilul este legănat sau purtat în braÈ›e, apoi este aÈ™ezat pătuÈ› treaz, dar somnoros, nu adormit complet) sau o metodă mai directă (de exemplu, copilul nu mai este alăptat ca să adoarmă, ci este hrănit mai devreme, iar între masă È™i somn se introduce o altă activitate). (3)
În final, înlocuirea unei asocieri de somn este o decizie pe care părinÈ›ii o iau în funcÈ›ie de calitatea somnului, atât a micuÈ›ului, cât È™i a întregii familii (părinÈ›i È™i ceilalÈ›i copii).
Data actualizare: 20-01-2020 | creare: 13-05-2016 | Vizite: 7185
Bibliografie
(1)https://www.practicalresearchparenting.com/2014/06/28/sleep-associations/ (2)Baby Sleep Props, link: https://www.thegiftofsleep.com.au/baby-sleep-props/
(3)The Happy Sleeper: The Science-backed Guide to Helping your Baby Get a Good Night s Sleep, Heather Turgeon and Julie Wright
(4) Towards independent sleep, link: https://raisingchildren.net.au/articles/toward_independent_sleep.html
(5)Ways to Get Your Baby to Sleep and Stay Asleep, link: https://www.askdrsears.com/topics/health-concerns/sleep-problems/31-ways-get-your-baby-sleep-and-stay-asleep
(6)The Science of Mom, Alice Green Callahan
©
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!
Alte articole din aceeași secțiune:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.- Copilul meu de 10 ani nu poate dormi singur
- Copil de 4 luni (alaptat exclusiv la san) care se trezește foarte des noaptea
- Somnul copilului
- Tulburari de somn
- Sfaturi somn fetita de 2 ani și 2 luni
- Somn bebe 7 luni
- Bebe doarme prea mult