Alăptarea și lupusul

Lupusul  este o afecțiune inflamatorie cronică, autoimună, ce afectează diferite organe și sisteme funcționale. Se manifestă în general la nivelul pielii, articulațiilor și tendoanelor, fiind prezentă mai ales la femeile tinere (15 - 45 ani).

Lupusul poate fi de patru tipuri:

• Lupusul eritematos sistemic (LES) este cel mai comun tip de lupus și este considerat cea mai complicată formă. Poate afecta diferite sisteme și organe, inclusiv rinichii, inima, plămânii, creierul, sângele sau pielea. Simptomele diferă de la un pacient la altul și se pot extinde rapid.
• Lupusul eritematos cutanat (discoid) afectează pielea, cauzând iritații și mâncărimi. Se caracterizează prin leziuni roșii ale pielii pe orice zonă a corpului, mai ales în  zona feței, a gâtului sau a scalpului. Nu afectează organele interne, însă persoanele cu lupus discoid pot dezvolta și lupus eritematos.
• Lupusul indus de medicamente apare în urma administrării unor medicamente. Simptomele sunt asemănătoare cu cele ale lupusului eritemanos sistemic și de cele mai multe ori dispar după încetarea administrării medicației respective. Simptomele incluse sunt: dureri articulare, dureri musculare și febră.
• Lupusul neonatal este o boală foarte rară, întâlnită în special la bebeluși. Aceasta apare la copiii ai căror mame suferă de lupus și care au anticorpi specifici în sange. La naștere bebelușul poate avea erupții cutanate, probleme hepatice sau hematologice, dar care dispar în șase luni de la naștere. (2)

Din ce cauză apare lupusul?

Cauzele apariției lupusului nu sunt cunoscute cu certitudine, însă se consideră că persoanele care dezvoltă lupus au o predispoziție genetică, boala fiind inactivă până la un anumit punct.

Există însă și alți factori care favorizează apariția bolii și anume:

• mediul înconjurător (expunerea la razele solare, stresul, medicamentele și virușii);
• hormonii;
• problemele sistemului imunitar.

Până de curând, femeile cu această afecțiune au evitat sarcinile, deoarece boala a fost asociată cu infertilitate, avort spontan, nașterea prematură sau cu nașterea copilului mort. Cu timpul, numărul copiilor născuți de mame afectate de aceasă boală a crescut semnificativ. În plus, copiii s-au născut sănătoși și fără alte efecte asupra lor. (3)

Pot să alăptez dacă am lupus?

Mamele cu lupus pot alăpta la sân, neexistând pericolul de transmitere a bolii prin laptele matern. Este de preferat să consultați și medicul, un reumatolog sau un ginecolog înainte de a alăpta. Discutați cu medicul despre siguranța alăptării dacă utilizați medicamente pentru a ține sub control lupusul. Alăptarea poate fi foarte solicitantă deoarece bebelușii alăptați la sân mănâncă mai mult. Atunci când bebelușul vrea să mănânce mai mult, alăptați-l la sân o perioadă; restul laptelui il puteți pompa și administra cu biberonul mai târziu.

Siguranța administrării medicamentelor pentru lupus pe perioada alăptării

Majoritatea medicamentelor utilizate în tratamentului lupusului trec în laptele matern, deși în doze mici. De aceea, este indicată continuarea administrării medicamentelor la recomandarea medicului.

Medicamentele anti-inflamatoare nesteroidine  pot fi utilizate, în special ibuprofen, indometacin sau naproxen. În schimb, aspirina trebuie evitată. Dintr-o singură doză de aspirină (450-650 mg), între 0,1% și 21% este transferată copilului după o perioadă de 24 de ore. În cazul copiilor născuți preamatur cu funcțiile metabolice insuficient dezvoltate, intoxicațiile cu salicilat pot apărea frecvent, dacă mamei i se dministrează doze crescute de anti-inflamatoare precum aspirina. Din acest motiv, Academia Americană de Pediatrie recomandă utilizarea cu precauție a aspirinei pe durata alăptării.

O cantitate redusă de corticosteroizi pătrunde în laptele matern al mamei în urma administrării medicamentelor, însă nu s-au semnalat efecte adverse. Corticosteroizii pot reduce în unele cazuri lactația. Prednisonul și prednisolonul sunt considerate compatibile cu alăptarea. Se recomandă însă alăptarea după cel puțin 4 ore de la administrarea acestor medicamente și doza să nu depășească 20 mg/zi. Nu exită date concrete despre siguranța utilizării dexametazonei sau a betametazonei.

În laptele matern pot fi întâlnire cantități reduse de hidroxiclorochină, însă este indicată limitarea consumului deoarece substanța activă se elimină greu din organism  și există riscul de acumulare toxică în organismul copilului. Antimalaricele , cum ar fi warfarina și heparina sunt sigure pe durata alăptării.

Administrarea de ciclofosfamidă este contraindicate pe perioada alăptării. În cazul mamelor care necesită acest medicament pentru controlul bolii în perioada post-natală nu este indicată alăptarea. Alte citotoxice și imunosupresive cum ar fi azatriopina, metotrexat și ciclosporina se transmit în laptele matern, însă în doze mai reduse, putând fi continuat tratamentul doar la recomandarea medicului. (1)

Legătura dintre lupus și prolactină

Prolactina este un hormon produs de glanda pituitară, fiind prezent în cantitate crescută mai ales în  organismul femeilor însărcinate și a proaspetelor mame, stimulând și menținând lactația. Cantitatea prea crescută de prolactină din organism este numită hiperprolactinemie, fiind întâlnită în cazul femeilor însărcinate, în cazul administrării de medicamente de blochează receptorii dopaminei, în cazul afecțiunilor glandei tiroide și glandei pituitare.

Are multiple efecte asupra sistemului imunitar, majoritatea fiind imunostimulatoare. O meta-analiză publicată în Postgraduate Medical Journal (2001) sugerează că o cantitate crescută de prolactină, cum se întâlnește în cazul sarcinii și alăptării, poate intensifica simptomele lupusului și poate duce la recidivabolii. Cercetările și rezultatele în acest sens sunt însă limitate, făcând imposibilă confirmarea acestei ipoteze. (4)