Îngrijirea sânilor în perioada alăptării

Modificările fiziologice ale sânilor reprezintă unul din primele semne ale sarcinii. Declanșate de o serie de fluctuații hormonale, aceste modificări pregătesc glandele mamare pentru perioada de alăptare. Sânii se modifică și postpartum, iar cunoașterea evoluției lor firești ajută mamele:

• să înțeleagă, să accepte și să se simtă confortabil cu modificările ce se petrec în corpul lor; 
• să anticipeze atât principalele probleme cu care se pot confrunta, cât și măsurile de igienă și îngrijire pentru evitarea, pe cât posibil, a acestor riscuri; 
• să devină capabile să îi ofere bebelușului o experiență cât mai naturală a alăptatului.  

Modificările sânilor în sarcină

Cele mai multe gravide observă o mărire semnificativă a sânilor, însoțită de creșterea sensibilității și de senzația de mâncărime sau gâdilat în zona sfârcurilor. Toate acestea indică dezvoltarea ductelor prin care va fi transferat ulterior laptele și caracterizează primele 5 – 6 luni de sarcină, prag de la care se consideră că sânii sunt perfect capabili să producă lapte.

Dar modificările sunt suficient de mari și de bruște pentru a putea determina și apariția unor vergeturi. Vasele de sânge pot deveni și ele mai evidente, în timp ce areola mamară se măreşte şi capătă o culoare mai închisă – modificarea culorii are tendinţa de a deveni permanentă. (1, 2, 3)

Glandele Montgomery (micile proeminenţe de la suprafaţa areolei) îşi măresc şi ele volumul, secretând o substanţă uleioasă cu rol de curăţare şi hidratare a sfârcului.

Lichidul gălbui secretat de sâni (colostrul, prima hrană a bebeluşului, bogată în nutrienţi şi anticorpi) se va transforma în lapte la câteva zile după naştere, prin stimularea impusă de alăptatul propriu-zis. (4)

Fiziologia declanşării lactaţiei este determinată de o serie de hormoni, cei mai importanţi fiind progesteronul, prolactina, oxitocina şi cortizolul. Fiecare dintre aceştia are propriul rol şi, în consecinţă, determină o serie de modificări la nivelul organismului:

• progesteronul – are un nivel crescut în timpul sarcinii, contribuind şi la modificările sânilor; principalul său rol este însă de a împiedica producţia laptelui până după naştere; odată îndepărtată placenta, nivelul de progesteron din corp scade, în timp ce creşte nivelul prolactinei;
• prolactina – se află în legătură directă cu producţia de lapte; dezvoltarea sa este stimulată, pe de o parte, de scăderea nivelului de progesteron şi, pe de altă parte, de procesul de alăptare în sine (cu cât bebeluşul suge mai mult, cu atât este stimulată secreţia de prolactină);
• oxitocina – are rolul de a facilita ejecţia laptelui; secreţia sa este stimulată deopotrivă de procesul de alăptare în sine şi de stimularea mecanică a sfârcurilor;
• cortizolul – este pus în legătură directă cu stresul pe care îl experimentează lăuza; cu cât nivelul său este mai mare, cu atât mai multe anomalii pot interveni în procesul de lactogeneză. (5)

Măsuri de îngrijire şi igienă a sânilor în alăptare

Aşa cum am sugerat anterior, procesul de curăţare şi lubrifiere a sânilor este asigurat în mod natural prin acţiunea glandelor Montgomery. Secreţia uleioasă a acestora curăţă eficient sfârcurile, astfel încât mamei nu-i mai rămâne decât să folosească un prosop curat îmbibat cu apă călduţă pentru a curăţa eventualele urme de lapte rămase pe sân. Se recomandă evitarea folosirii săpunului.

După alăptare s-ar putea să fie nevoie de câteva minute pentru a permite uscarea naturală a sfârcurilor. Tocmai pentru că, mai ales în primele două săptămâni, poate fi experimentată senzaţia de sensibilitate, nu se recomandă uscarea forţată, prin frecarea cu un prosop.

Pe lângă această măsură de menajare a sânilor, se recomandă şi alternarea sânului cu care se începe alăptarea. Când este flămând, bebeluşul suge cu mai multă putere, punând mai multă presiune asupra sânului. În plus, cu cât suge mai puternic bebeluşul, cu atât este mai stimulată secreţia de lapte. Alternând sânii, pe de o parte scade gradul de disconfort ce ar putea fi experimentat şi, pe de altă parte, este stimulată eficient secreţia de lapte la ambii sâni!

Utilizarea unui sutien potrivit, care să ofere susţinere sânilor fără a produce şi mai multă presiune, este o altă măsură necesară de îngrijire. Aplicarea de absorbante sanitare postnatale în interiorul sutienului va deveni, de asemenea, o necesitate. (4)

Problemele sânilor şi modalităţi de tratare

Toate aceste modificări prin care trec sânii, atât în timpul sarcinii cât şi postpartum, sunt semnificative şi relativ bruşte. Prin urmare, este foarte posibil să apară anumite probleme sau senzaţii de disconfort. În funcţie de severitatea simptomelor, acestea pot fi ameliorate acasă, prin aplicarea unor simple măsuri de igienă sau a unor practici corecte de alăptat, cât şi într-o unitate medicală, sub îndrumarea unui medic.

Cele mai comune probleme sunt:

• angorjarea sânilor - acumularea excesivă de lapte în interiorul sânului apare în urma unui dezechilibru între capacitatea de producţie a glandei mamare şi nevoile bebeluşului, care suge mai puţin lapte decât i se pune la dispoziţie; se manifestă printr-o senzaţie de întărire a sânilor, căldură puternică şi chiar pulsaţii la nivelul sânilor;
• înfundarea ductelor – blocarea canalelor galactofore, resimţită prin apariţia unei zone mai tari, dureroase, chiar roşiatice, asemănătoare unui nodul;
• mastita – infecţie a sânului manifestată ca o înfundare a ductelor, la care se adaugă simptome asemănătoare gripei - febră, frisoane şi dureri în tot corpul;
• candida mamară – infecţie cauzată de dezvoltarea bacteriei Candida Albicans în zona sfârcului sau a areolei mamare; netratată, poate înainta în canalele galactofore (situaţie în care durerea devine din ce în ce mai puternică) sau se poate transfera la bebeluş (situaţie în care pot apărea pete albe în interiorul gurii acestuia).

Pentru ameliorarea simptomelor provocate de acestea, se recomandă:

• aplicarea de duşuri calde sau comprese calde pe sâni, timp de câteva minute, pentru a mai reduce senzaţia de disconfort, chiar înainte de alăptare; 
• utilizarea unei pompe de sân pentru a goli sânii de laptele în exces; 
• alternarea strategiilor de alăptare pentru a stimula bebeluşul să sugă mai mult şi de la ambii sâni; 
• începerea alăptării cu sânul respectiv, în cazul înfundării ductelor, pentru a mai elibera din presiune; 
• masarea uşoară a zonei cu probleme; 
• hidratarea eficientă; 
• utilizarea unui sutien corespunzător ca mărime; 
• evitarea poziţiilor de dormit care aplică presiune suplimentară pe acel sân; 
• administrarea unor calmante pentru ameliorarea durerilor sau a unor antibiotice dacă infecţia este mai serioasă, dar numai conform îndrumării medicului; 
• tratarea în paralel a mamei şi copilului, în cazul candidei, pentru a preveni trecerea bacteriei de la unul la celălalt. (4, 6, 7)