Stimularea lactaţiei

Alăptarea are avantaje incontestabile pentru dezvoltarea fizică şi neuropsihică a unui copil.

Lipidele laptelui matern constituie o sursă de energie esenţială, 50% fiind acizi graşi nesaturaţi, dintre care acidul linolenic şi alfalinolenic au un rol hormonal şi reglator al unor funcţii tisulare, conţinutul în acizi graşi polinesaturaţi, PUFA, fiind important pentru funcţia vizuală şi neurologică. Laptele mamelor care au născut la termen este mai bogat în lipide, de aceea prematurii necesită suplimentarea alimentaţiei naturale. [3]

Există studii care demonstrează că raportul cerere-ofertă în procesul alăptării este eficient inclusiv din perspectiva evoluţionistă, privarea mamei de anumiţi nutrienţi fiind justificată în favoarea alimentării sugarului, în ciuda unor eventuale dezechilibre metabolice materne ce pot surveni. [10]

Mamele sunt îngrijorate frecvent de calitatea şi cantitatea laptelui matern, în special dacă bebeluşul cere să fie hrănit mai des decât de obicei sau la scurt timp după ultima masă. Însă trebuie avut în vedere faptul că laptele matern se digeră mai uşor decât formulele de lapte și că pentru copil este foarte important și contactul cu mama, nu doar hrănirea. Astfel, alăptarea nou-născutului de 10-12 ori pe zi sau chiar mai des este normală.

Care sunt cauzele unei lactații insuficiente?

Unele dintre cauzele frecvente ale producţiei insuficiente de lapte matern sunt:

• stresul mamei;
• ineficienţa stimulării producției de lapte prin supt (la un copil bolnav, de exemplu);
• sensibilitatea crescută a mameloanelor poate inhiba expulzia laptelui printr-un mecanism dureros;
• intervenţii chirurgicale la nivelul sânului în antecedente;
• naşterea prin cezariană poate produce o întârziere în expulzia laptelui, însă cantitatea acestuia va fi normală ulterior.

Stimularea lactaţiei este indicată atunci când sugarul pierde în greutate pe perioada alimentaţiei exclusiv naturale, dar şi în lipsa producţiei sau producţia insuficientă de lapte matern.

Lactaţia insuficientă este greşit diagnosticată frecvent din cauza a patru semne principale:

• plâns după supt;
• durata crescută a alăptării;
• modificarea ritmului somn-veghe;
• câştigul lent în greutate. [7]

Cauze materne ale insuficienţei lactaţiei pot fi:

• alimentația;
• fatigabilitate, stres, anxietate;
• intervenţii chirurgicale la nivelul sânului sau al peretelui toracic;
• patologie tiroidiană;
• hemoragii severe postpartum;
• contraceptive orale cu estrogen;
• sindromul ovarului polichistic;
• anemie;
• depresie postnatală;
• anumite suplimente alimentare;
• consum de alcool;
• medicamente;
• fumat. [7]

Etiologia pediatrică a insuficienţei lactaţiei include:

• poziţionarea greşită a copilului în timpul alăptării;
• cauze structurale: palatoschizis (despicătura vălului palatin cunoscută sub numele de „gură de lup”);
• prematuritate;
• icter;
• malnutriţie;
• supt „dezorganizat”;
• diaree şi vărsături;
• malabsorbţie;
• infecţii;
• anomalii ale sistemului nervos central;
• anomalii cardiace.

Factorii psihologici care influenţează lactaţia trebuie luaţi în considerare în mod deosebit, deoarece atitudinea mamei şi a familiei acesteia faţă de alăptare influenţează percepţia asupra cantităţii reale de lapte disponibil. [7]

Cum putem stimula lactaţia?

• Asigurați-vă că sugarul este corect atașat la sân atunci când alăptați. O atașare superficială nu stimulează producția de lapte și împiedică compresia sinusurilor galactofore. Citiți aici mai multe despre atașarea corectă la sân.
  
• Alăptați de minimum 8 ori pe zi.
  
• Evitați regimurilor de slăbire pe perioada alăptării, mai ales la început și încercați să aveți o alimentaţie sănătoasă şi un aport optim de lichide.
  
• Alternați sânii în timpul alăptării (așezați bebeluşul la celălalt sân când observați că acesta îşi încetineşte ritmul de supt).
  
• Masați sânii prin compresie blândă în timpul alăptării, pentru a ajuta copilul să primească mai mult lapte.
• Evitați biberoanele şi suzetele.
• Folosiți pompa pentru sâni, manuală sau electrică, deoarece stimularea mamelonului conduce la eliberarea de prolactină, hormonul responsabil de producerea laptelui matern, şi oxitocină, cu rol în excreția laptelui. Pomparea trebuie efectuată timp de 10-15 minute pentru fiecare sân, sugarul având prioritate, deci mamele pot pompa un sân în timp ce copilul se hrăneşte de la celălalt. 
• Alimentaţia zilnică şi hidratarea cu apă şi sucuri naturale trebuie să respecte semnele date de propriul corp, fără creşterea sau diminuarea exagerată a cantităţilor.
  
• Folosirea ceaiurilor pentru stimularea lactaţiei nu este contraindicată, în ciuda lipsei unor dovezi ştiinţifice solide în favoarea lor, în schimb nu trebuie să aveți așteptări foarte mari în privința acestora. Evitați să le consumați în exces. [2, 4, 6]

Pentru a urmări eficacitatea alăptării și a vă asigura că sugarul primește suficient lapte este importantă monitorizarea greutății acestuia (pierderea în greutate la un copil cu o greutate anterior normală fiind un potenţial semn de îmbolnăvire al mamei sau copilului) și observarea numărului de scutece ude pe zi. Mai multe informații despre acest subiect găsiți aici. [6]

Aşadar, stimularea lactaţiei este accesibilă mamelor dacă acestea îsi modifică stilul de viaţă şi adoptă un regim igieno-dietetic adecvat, atenţia la nevoile şi la dezvoltarea fizică şi psihică a sugarului fiind esenţială.