Activitatea fizică în timpul liber este cheia pentru reducerea riscului de diabet de tip 2

Deși beneficiile activității fizice recreative asupra riscului de diabet de tip 2 sunt bine documentate, impactul activității fizice profesionale asupra acestei afecțiuni este mai puțin clar. Un nou studiu, publicat în American Journal of Preventive Medicine și realizat pe cohorta daneză Inter99, analizează relația dintre activitatea fizică desfășurată la locul de muncă și în timpul liber, evidențiind un posibil paradox al activității fizice asupra riscului de diabet de tip 2.
Organizația Mondială a Sănătății recomandă activitatea fizică pentru prevenirea bolilor cronice, inclusiv diabetul de tip 2, însă nu diferențiază între activitatea fizică profesională și cea recreativă. Studiile anterioare au sugerat că activitatea fizică acumulată în timpul muncii ar putea avea efecte diferite față de activitatea fizică desfășurată în timpul liber. Acest fenomen, denumit paradoxul activității fizice, a fost anterior asociat cu bolile cardiovasculare, dar există puține dovezi privind impactul său asupra diabetului de tip 2.

Studiul a inclus 5.886 de adulți danezi, cu vârste între 30 și 60 de ani, care au fost urmăriți timp de aproape 20 de ani. Activitatea fizică a fost evaluată pe baza unor chestionare auto-raportate, clasificând participanții în funcție de nivelul activității fizice profesionale (sedentară, moderată, solicitantă și intensă) și a celei recreative (sedentară, ușoară, moderată și viguroasă). Informațiile despre diagnosticarea diabetului au fost preluate din registrele naționale de sănătate din Danemarca.

Rezultate

• Activitatea fizică la locul de muncă: Persoanele cu activitate fizică profesională intensă au avut un risc crescut de diabet de tip 2, dar această asociere a pierdut semnificația statistică după ajustarea pentru alți factori de risc. Persoanele cu activitate moderată au avut cel mai scăzut risc.
• Activitatea fizică recreativă: Nivelurile moderate și intense de activitate fizică în timpul liber au fost asociate cu un risc semnificativ mai mic de diabet de tip 2, chiar și după ajustarea pentru factorii de risc.
• Combinarea activității fizice la locul de muncă cu activitatea fizică recreativă:

• Persoanele care aveau activitate fizică sedentară în timpul liber și muncă fizică solicitantă au avut cel mai mare risc de diabet.
• În schimb, cei care combinau activitatea fizică moderată/viguroasă în timpul liber cu orice nivel de activitate profesională au avut cel mai mic risc.

• Interacțiuni cu sexul și vârsta: Riscul de diabet a fost mai ridicat în rândul bărbaților comparativ cu femeile, dar nu au fost observate diferențe semnificative în funcție de vârstă.

Concluzii

Acest studiu confirmă existența paradoxului activității fizice în diabetul de tip 2. Deși activitatea fizică recreativă are un efect protector clar, activitatea fizică intensă la locul de muncă nu aduce aceleași beneficii și poate chiar crește riscul de diabet. Aceste descoperiri sugerează că viitoarele ghiduri de sănătate publică ar trebui să facă distincția între tipurile de activitate fizică și să încurajeze exercițiile în timpul liber pentru prevenirea diabetului.