Abordări terapeutice noi pentru tratamentul tulburării de stres post-traumatic

În perioada de dezvoltare, creierul uman reorganizează conexiunile între neuroni mai liber decât în ​​perioada de maturitate. Tocmai de aceea, amintirile din copilărie sunt adânc înrădăcinate în creier, în timp ce amintirile din viața de adult se pierd. Cercetătorii au descoperit două metode pentru a facilita restabilirea „plasticității creierului", în vederea formării de noi amintiri și de a eliminare a celor vechi.
Anumite amintiri nesemnificative din copilărie sunt înrădăcinate în creier, știința demonstrând faptul că există perioade critice în care creierul învață și salvează amintiri cognitive profunde. Structura responsabilă de salvarea lor, numită plasă perineuronală, înconjoară anumiți neuroni, stabilizează conexiunile existente și împiedică formarea de noi sinapse. Eliminarea rețelei perineuronale, ce ar determina restabilirea adaptabilității unui creier tânăr, a stârnit interesul cercetătorilor. Neurologul Sandra Siegert, împreună cu un grup de cercetare de la Institutul de Știință și Tehnologie din Austria, au publicat două tehnici promițătoare care ar putea fi utilizate pentru eliminarea rețelei perineuronale.

În urmă cu patru ani, în timpul unor experimente de laborator efectuate pe șoareci, cercetătorii au descoperit că celulele microgliale devin foarte reactive după anestezierea animalelor cu ketamină. Celulele microgliale, adesea privite ca celule imune ale creierului, interacționează și cu neuronii, având capacitatea de a mânca sinapse și chiar neuroni întregi, situație adesea observată în fazele târzii ale bolii Alzheimer. „Răspunsul puternic al microgliei la anestezia cu ketamină ne-a surprins”, explică Alessandro Venturino, autor principal în studiu și membru al grupului Siegert. „Cu toate acestea, nu am văzut nicio sinapsă sau neuron distrus. S-a dovedit, de fapt, că ceea ce mâncau celulele microgliale a fost rețeaua perineuronală care protejează și stabilizează conexiunile dintre neuroni.”

O altă descoperire a fost însă considerată mai importantă, datorită riscurilor semnificativ mai mici. Cercetătorii au arătat că eliminarea plasei perineuronale se poate realiza cu ajutorul luminii. „S-a demonstrat anterior că lumina care pâlpâie de 40 de ori pe secundă, la 40 hertz, poate promova microglia pentru a îndepărta plăcile din boala Alzheimer. Dar nu a îndepărtat rețeaua perineuronală”, explică Venturino. În schimb, atunci când oamenii de știință au pus șoareci în cutii în care au fost montate lumini ce pâlpâiau ușor de 60 de ori pe secundă, efectul obținut a fost unul similar tratamentelor cu ketamină.

Strategiile descrise de cercetători ar putea deschide noi abordări terapeutice la oameni. Odată ce blocarea rețelei perineuronale din creier este redusă, se pot forma noi sinapse. Prin restabilirea plasticității, s-ar putea suprascrie experiențe traumatice și se poate trata tulburarea de stres post-traumatic.

sursa: Science Daily