Vocea mamei ar putea influența dezvoltarea creierului la copilul din pântec

Fătul începe să audă începând cu săptămâna a 25-a de gestație, fiind expus începând de atunci la vocea mamei și la bătăile inimii sale. Studii și observații clinice anterioare au arătat că fetușii și apoi copiii reacționează la vocea maternă. Bebelușii născuți la termen își arată clar preferința pentru limbajul pe care l-au auzit în pântec și pentru voea mamei comparativ cu a altor femei.

Întrucât copiii care se nasc prematur se confruntă adesea cu dificultăți de limbaj și auz, cercetătorii au vrut să afle în ce măsură perioada petrecută la incubator îi afectează și cum le influențează dezvoltarea expunerea la vocea maternă. Incubatorul, din punctul acestora de vedere, este un aparat medical minunat, însă pe de altă parte este ca o „cușcă socială”, având în vedere că micuților le lipsește contactul cu mama.

Studiul a inclus 40 de prematuri, născuți între 25 și 32 de săptămâni. Timp de o lună, 19 dintre ei au ascultat înregistrări ale vocii și bătăilor inimii mamei (prelucrate astfel încât sunetele să fie redate așa cum erau auzite în pântec) de trei ori pe zi, în timp ce restul de 21 de bebeluși auzeau doar zgomotul de fundal al maternității.

După o lună, tuturor bebelușilor li s-au realizat scanări cu ultrasunete pentru măsurarea unor părți ale creierului. S-a observat că prematurii care ascultaseră înregistrările prezentau centri auditivi mult mai dezvoltați decât cei care fuseseră deprivați de sunetele materne.

Aceste rezultate ridică însă alte întrebări, la care deocamdată cercetătorii nu au încă răspuns:

• care sunt avantajele unor centri auditivi mai dezvoltați?
• dezvoltarea acestor centri poate fi o garanție că pe viitor copilul nu va avea tulburări de limbaj sau auz?
• centrii auditivi mai dezvoltați ai creierului sunt semnul unui creier mai dezvoltat?
• există și alte persoane ale căror voci auzite de copil să fie importante pentru dezvoltarea lui?

Chiar dacă aceste aspecte sunt deocamdată nelămurite, autorii atrag atenția asupra necesității ca mamele să interacționeze cât mai mult cu copiii prematuri cât timp sunt încă spitalizați, să îi țină în brațe, să le vorbească, să le cânte.

 

Sursa:  Medical Xpress