Virusul Epstein-Barr agravează colita ulcerativă prin declanșarea inflamației mediate de macrofage: un nou mecanism și o posibilă țintă terapeutică metabolică

Un studiu publicat pe 21 ianuarie 2025 în Precision Clinical Medicine de cercetători de la Spitalul West China, Universitatea Sichuan, aduce noi dovezi privind rolul activ al virusului Epstein-Barr (EBV) în agravarea colitei ulcerative. Prin analiza mostrelor de țesut de la pacienți și experimente pe modele murine infectate cu un virus echivalent (MHV-68), autorii au identificat un mecanism-cheie prin care infecția virală exacerbează inflamația intestinală: piriptoza mediată de macrofage, susținută de intensificarea glicolizei.

Context

Colita ulcerativă este o boală inflamatorie intestinală cronică, recidivantă, caracterizată prin ulcerații dureroase și inflamație persistentă la nivelul colonului. Deși cauzele exacte rămân necunoscute, tot mai multe dovezi sugerează că infecțiile virale pot juca un rol important în evoluția bolii. În special, EBV — un virus herpetic care infectează majoritatea populației adulte — a fost detectat în concentrații crescute în țesuturile colonice ale pacienților cu colită ulcerativă, corelându-se cu forme mai severe, răspunsuri slabe la tratament și risc crescut de intervenții chirurgicale.

Până recent, mecanismele prin care EBV agravează inflamația intestinală rămâneau neclare, iar terapiile existente, bazate în principal pe imunomodulare, nu ținteau direct potențialele interacțiuni virale.

Despre studiu

Cercetătorii au combinat analiza țesuturilor de colon de la pacienți cu UC și teste in vivo pe șoareci infectați cu MHV-68, o variantă murină apropiată de EBV. Obiectivul a fost identificarea căilor moleculare prin care infecția virală ar putea amplifica inflamația.

Rezultatele-cheie ale studiului includ:

• Infecția cu EBV a dus la creșterea expresiei unor markeri clasici ai piriptozei – un tip de moarte celulară inflamatorie – precum:

  • Gasdermin D (GSDMD)
  • NLRP3
  • IL-1β
  • IL-18

• Macrofagele infectate cu EBV au prezentat o activitate inflamatorie excesivă, ceea ce a provocat:

  • Distrugerea epiteliului intestinal
  • Creșterea permeabilității intestinale
  • Pierderea integrității barierei mucoase

• Un element central al acestui proces a fost activarea accelerată a glicolizei — mecanismul metabolic prin care celulele obțin energie rapid în condiții inflamatorii.

• Inhibarea glicolizei prin utilizarea 2-deoxi-D-glucozei (2-DG) a redus semnificativ piriptoza și inflamația în modelele murine de colită ulcerativă.

Aceste descoperiri sugerează o legătură clară între infecția cu EBV, modificarea metabolismului celular și intensificarea inflamației colonice în colita ulcerativă.

Rezultate

• Pacienții cu colită ulcerativă și infecție EBV au prezentat niveluri crescute de ADN și ARN viral în țesutul colonic, corelate cu:

  • Simptome mai severe
  • Necesitatea intervențiilor chirurgicale
  • Răspunsuri slabe la tratamentele convenționale

• În modelele murine:

  • Infecția cu MHV-68 a agravat semnificativ colita
  • Inhibarea glicolizei a dus la reducerea nivelurilor de IL-1β și IL-18, citokine inflamatorii cheie în piriptoză
  • 2-DG a redus activarea NLRP3 și fragmentarea Gasdermin D, blocând astfel moartea inflamatorie a macrofagelor

• Nivelurile de piriptoză și inflamație intestinală au fost corelate direct cu activitatea glicolitică crescută în macrofage.

Concluzii

Acest studiu este primul care demonstrează că virusul Epstein-Barr contribuie activ la agravarea colitei ulcerative prin inducerea piriptozei în macrofage, un proces alimentat de modificări metabolice specifice (glicoliza accelerată).

Implicații clinice majore ale acestor descoperiri:

• Glicoliza poate deveni o nouă țintă terapeutică, oferind o alternativă la imunoterapiile generale, care pot crește susceptibilitatea la infecții.
• Inhibitorii metabolici precum 2-DG ar putea reduce inflamația specifică indusă de EBV fără a compromite funcția imună globală.
• Terapia antivirală anti-EBV ar putea fi explorată ca tratament adjuvant la pacienții cu UC și infecție virală confirmată.

Studiul deschide o cale promițătoare pentru dezvoltarea unor strategii terapeutice de precizie, adaptate la profilul viral și inflamator al pacientului. Următorul pas este reprezentat de studii clinice care să valideze eficiența acestor abordări la om.