Utilizarea substanțelor halucinogene este legată de un risc crescut de mortalitate la pacienții din unitățile de urgență

În ultimul deceniu, utilizarea halucinogenelor a înregistrat o creștere rapidă la nivel global, în special în Statele Unite și Canada. Acest grup de substanțe influențează percepția și starea de spirit, fiind clasificate în două categorii majore: droguri disociative (precum fenciclidina - PCP și ketamina) și halucinogene serotoninergice (sau psihedelice), care includ psilocibina, LSD, DMT/ayahuasca și MDMA/Ecstasy. În paralel cu interesul crescut pentru potențialul terapeutic al psihedelicelor în tratarea unor tulburări mintale și de consum de substanțe, există îngrijorări cu privire la efectele adverse, inclusiv riscul de suicid și deces, mai ales când aceste substanțe sunt folosite în afara unor cadre clinice controlate și de către persoane cu comorbidități semnificative.
Până de curând, studiile observationale care au investigat asocierile dintre consumul de halucinogene și mortalitate aveau limitări importante: număr redus de participanți care declarau consumul, măsuri limitate sau incomplete ale consumului (de exemplu, doar o întrebare unică despre consum), o lipsă a datelor despre cauzele de deces și lipsa ajustărilor pentru multiple potențiali confounderi. În plus, cele câteva cercetări disponibile nu au găsit diferențe clare între consumul declarat de halucinogene și rata deceselor; totuși, eşantioanele mici pot să nu fi avut puterea statistică de a detecta riscurile reale.

Despre studiu

Studiul publicat în Canadian Medical Association Journal a utilizat date la nivel populațional din Ontario (Canada), acoperind o perioadă de 15 ani (2006-2021), cu o urmărire a participanților până la finalul lui 2022. Obiectivul principal a fost acela de a evalua dacă persoanele care au ajuns la spital (în serviciile de urgență sau internări acute) pentru probleme legate de utilizarea halucinogenelor au un risc mai mare de deces (din orice cauză), comparativ atât cu populația generală de aceeași vârstă și sex, cât și cu persoanele care au primit îngrijiri acute pentru alte substanțe (alcool, opioide, stimulante).

Metodologie și date colectate

• Participanți: persoane cu vârste între 15 și 105 ani, eligibile pentru asigurarea de sănătate publică a provinciei Ontario.
• Sursa datelor: dosare medicale electronice la nivel de provincie, care includ datele din spitale, serviciile de urgență, vizite la medicul de familie/psihiatru, plus informații socio-demografice (venit, rezidență urbană/rurală, istoric de servicii medicale).
• Definirea „expunerii” la halucinogene: orice cod ICD-10 de tip F16.X (tulburări mentale și comportamentale cauzate de halucinogene), T40.8 (efecte adverse/otrăvire cu LSD) sau T40.9 (efecte adverse nespecificate de halucinogene) pe foaia principală sau ca motiv secundar al consultației/ internării.

Grupuri de comparație:

• Persoanele din populația generală, potrivite după vârstă, sex și dată de index, dar fără episoade acute de îngrijire legate de halucinogene.
• Persoanele care au primit îngrijiri acute pentru alte substanțe (alcool, opioide, stimulante).

Rezultate urmărite:

• Rata deceselor din orice cauză la 5 ani.
• Cauze specifice de deces (suicid, intoxicație cu droguri, cancer, boli cardiace, boli respiratorii ș.a.).

Analize statistice

• Populația cu internări/urgențe legate de halucinogene a fost potrivită cu zece persoane din populația generală (1:10) după vârstă, sex și momentul prezentării la spital.
• S-au folosit modele de regresie (Cox) cu ponderea scorului de propensiune la suprapunere pentru a ajusta diferențele dintre grupuri (sociodemografice, istoric medical de tulburări mintale, alte consumuri de substanțe și boli cronice).
• S-au calculat raportul de pericol (HR) și intervale de încredere (CI) de 95%, atât pentru decesul total, cât și pentru cauze specifice.

Rezultate

Caracteristicile participanților

• Au fost incluse 7953 persoane cu internări/urgențe legate de halucinogene (0,07% din totalul celor 11,4 milioane eligibili).
• Comparativ cu populația generală, cei cu evenimente acute legate de halucinogene aveau mai frecvent nivel socio-economic scăzut, episoade de lipsă de adăpost și multiple comorbidități psihice (depresie, anxietate, consum de alte substanțe) și boli cronice (astm, BPOC, insuficiență renală etc.).

Risc total de deces la 5 ani

• 6,1% dintre cei cu îngrijiri acute pentru halucinogene au decedat în 5 ani, comparativ cu 0,6% în populația generală echivalată demografic.
• După ajustarea (ponderea) pentru caracteristicile de bază, cei cu episoade acute de consum de halucinogene au prezentat un risc de deces de aproximativ 2,6 ori mai mare (HR 2,57, 95% CI 2,09-3,15) față de populația generală.
• În analize de sensibilitate, chiar excluzând persoanele cu alte istorice de tulburări mintale sau abuz de substanțe, riscul rămâne semnificativ crescut (HR 3,25, 95% CI 2,27-4,63).

Compararea cu alte substanțe

• Față de persoanele cu îngrijiri acute pentru alcool, cei cu halucinogene au avut un risc puțin mai mare de deces (HR 1,12, valorile finale raportate în articol variază între 0,89-1,10 în funcție de model).
• În schimb, comparativ cu cei tratați pentru opioide sau stimulante, riscul de deces pentru halucinogene a fost mai mic (opioidele și stimulantele având un risc mai ridicat de mortalitate).

Cauze specifice de deces

• Suicid (intenționat): HR 5,23 (1,38-19,74) - al doilea cel mai mare risc specific.
• Intoxicații cu droguri: HR 2,03 (1,02-4,05).
• Boli respiratorii: HR 2,46 (1,18-5,11).
• Cancer: HR 2,88 (1,61-5,14).

Astfel, acești pacienți prezintă o susceptibilitate mai mare față de diferite mecanisme de deces, nu doar cele direct asociate consumului de substanțe.

Concluzii

Acest studiu de mare anvergură, realizat pe date la nivel populațional din Ontario, arată că persoanele care ajung la spital (servicii de urgență sau internare) din cauza utilizării de halucinogene prezintă un risc ridicat de deces prematur comparativ cu populația generală de aceeași vârstă și sex. Explicațiile posibile pot include:

• Agravarea unor tulburări mintale subiacente, ducând la suicid sau alte comportamente de risc.
• Consum polipsonant și comorbidități (inclusiv fumat, alte droguri) care cresc mortalitatea prin cancer, boli respiratorii, intoxicații etc.
• Factori de mediu și stil de viață (de ex. lipsa accesului la asistență medicală, nivel socio-economic scăzut).

Implicații practice și necesități de cercetare

• Deși halucinogenele au potențial terapeutic în medii strict controlate, studiul subliniază riscurile asociate consumului nesupravegheat, mai ales la indivizi cu multiple vulnerabilități.
• Este nevoie de investigații suplimentare asupra mecanismelor care determină mortalitatea crescută, precum și de programe de educație și intervenție timpurie.
• Creșterea rapidă a popularității halucinogenelor impune o mai mare atenție la monitorizarea reacțiilor adverse și la promovarea unui cadru de consum sigur (acolo unde e permis și/sau în studii clinice).

În concluzie, deși domeniul psihedelicelor cunoaște un reînnoit interes științific și terapeutic, aceste rezultate sugerează că persoanele care necesită îngrijiri acute pentru consum de halucinogene formează un segment de populație deosebit de vulnerabil, cu un risc semnificativ de deces prematur ce nu poate fi explicat în totalitate de alți factori cunoscuți.