Utilizarea inadecvată a antibioticelor la sugari contribuie major la dezvoltarea rezistenței antimicrobiene, dar și la afectarea microbiomului acestor

Utilizarea inadecvată a antibioticelor la sugari în special în țările în curs de dezvoltare contribuie major la rezistența antimicrobiană (AMR), ceea ce duce la creșterea provocărilor de tratament. Un studiu recent publicat în PLOS Medicine a examinat impactul antibioticelor asupra microbiomului intestinal al sugarilor din țările în curs de dezvoltare. Cercetătorii au revizuit studiile de control randomizate, studiile clinice și studiile de cohortă care au explorat utilizarea antibioticelor la sugarii cu vârsta sub doi ani, împreună cu date despre compoziția microbiomului intestinal și a rezistomului (un set de gene responsabile de rezistența la antibiotice a bacteriilor respective) după tratamentul cu antibiotice.

Studiul a folosit cinci baze de date electronice pentru a aduna articole relevante și a identificat 2.748 de articole unice după screening. Printre acestea, 10 studii de control randomizate au fost eligibile pentru analiză. În special, studiile revizuite nu au evaluat antibioticele utilizate în mod obișnuit, cum ar fi clindamicina și metronidazolul, ci s-au concentrat pe antibiotice precum azitromicină, cotrimoxazol și amoxicilină, azitromicina fiind cel mai frecvent studiat datorită utilizării sale în reducerea mortalității infantile.

Rezultatele studiului au arătat că atât clasa de antibiotice, cât și durata administrării au influențat diversitatea, compoziția și prezența genelor rezistente la AMR în microbiomul intestinal al sugarului.

Tratamentele scurte de azitromicină au condus la reduceri imediate ale diversității microbiotei ce s-au menținut până la șase luni după utilizarea antibioticelor. Utilizarea cotrimoxazolului a arătat efecte similare, reducând diversitatea alfa pe termen scurt, dar crescând-o în timp cu utilizarea cronică.

Tratamentul cu azitromicină a crescut constant nivelurile de rezistență persistentă la macrolide timp de până la șase luni, în timp ce utilizarea pe termen lung a crescut determinanții rezistenței la antibiotice non-macrolide. Cotrimoxazolul utilizează o diversitate agregată crescută a genelor de rezistență și determinanți cheie ai rezistenței la sulfonamidă și trimetoprim. Aceste constatări se aliniază cu datele experimentale anterioare de la populațiile adulte.

Studiul evidențiază rolul vital al microbiomului intestinal în sănătatea sugarilor și perturbarea acestuia de către antibiotice. S-a constatat că utilizarea antibioticelor contribuie în mod semnificativ la creșterile specifice clasei ale determinanților genei AMR, ceea ce duce la o diversitate redusă a speciilor, o imunitate alterată împotriva agenților patogeni și rezultate negative nutriționale și de creștere la sugari. Autorii subliniază nevoia urgentă de cercetări suplimentare pentru a înțelege impactul funcțional al antibioticelor asupra diversității microbiomului, rezistenței fenotipice la agenții patogeni și riscurilor de îmbolnăvire la sugari.