Utilizarea corticosteroizilor este legată de un risc mai mare de recidivă a pericarditei lupice

Utilizarea corticosteroizilor este legată de un risc mai mare de recidivă a pericarditei lupice

©

Autor:

Utilizarea corticosteroizilor este legată de un risc mai mare de recidivă a pericarditei lupice
Pericardita este cea mai frecventă manifestare cardiacă în lupusul eritematos sistemic (LES), afectând aproximativ 20% dintre pacienÈ›i. Studiile au evidenÈ›iat că, în populaÈ›ia generală, până la 30% dintre episoadele de pericardită pot recidiva, însă ratele È™i factorii de risc specifici pentru recurenÈ›a pericarditei în rândul pacienÈ›ilor cu LES erau puÈ›in cunoscuÈ›i. Lucrarea de față analizează incidenÈ›a È™i factorii asociaÈ›i cu pericardita recurentă la pacienÈ›ii cu LES, bazându-se pe experienÈ›a acumulată în cadrul Hopkins Lupus Cohort.
Lupusul eritematos sistemic reprezintă o boală autoimună complexă, caracterizată de disreglări imune È™i producerea de autoanticorpi (ex. anticorpi anti-ADN dublu catenar). Pericardita, ca inflamaÈ›ie a seroasei ce înveleÈ™te inima, se manifestă prin simptome ce pot varia de la durere uÈ™oară, care se ameliorează la aplecarea în față, până la durere toracică severă È™i dispnee. În plus, pericardita poate fi însoÈ›ită de miocardită È™i efuziune pericardică, iar principalul risc asociat este recurenÈ›a episodului inflamator.

Studiile efectuate în populaÈ›ia generală au sugerat un mecanism imun-medial al pericarditei, implicând citokine proinflamatorii (precum interleukina 1) È™i autoanticorpi anti-inimă. TotuÈ™i, la pacienÈ›ii cu LES, se suspectează că disreglarea imunitară ar putea creÈ™te riscul de recurență prin mecanisme complexe, dar, până acum, nu existau date sistematice despre prevalenÈ›a È™i factorii de risc ai pericarditei recurente în lupus.

Despre studiul actual

Metodologie

Acest studiu retrospectiv a inclus 2931 de pacienÈ›i cu diagnostic confirmat de lupus în Hopkins Lupus Cohort, o cohortă prospectivă cuprinzând pacienÈ›i înrolaÈ›i în perioada 1988-2023. Dintre aceÈ™tia, 590 de pacienÈ›i prezentau antecedente de pericardită sau au dezvoltat pericardită pe durata urmăririi. Diagnosticul de pericardită a fost stabilit pe baza criteriilor SELENA-SLEDAI, care includ durere toracică de tip pericarditic, frotament pericardic, efuziune la investigaÈ›ii imagistice sau modificări pe electrocardiogramă.

ToÈ›i pacienÈ›ii au fost monitorizaÈ›i trimestrial (sau mai des, la nevoie), iar variabilele clinice, tratamentele È™i parametrii de laborator au fost consemnate în mod standardizat. RecurenÈ›a pericarditei a fost definită ca reapariÈ›ie a simptomelor/inflamaÈ›iei la minimum 6 săptămâni după un episod anterior de pericardită.

Analiza statistică

S-a urmărit timpul până la recurență în raport cu mai mulÈ›i factori clinici È™i demografici, folosindu-se un model de pooled logistic regression pentru a evalua riscurile relative (RR) È™i intervalele de încredere asociate. Datele au fost exprimate ca recurenÈ›e la nivel de persoană-an de urmărire, cu un total de 5277 ani de follow-up post-episod iniÈ›ial de pericardită. Pentru a captura impactul factorilor care pot varia în timp (de ex. dozele de corticosteroizi), s-a recurs la modelarea acestora ca variabile dependente de timp.

Rezultate

Incidența recurenței pericarditei

Dintre cei 590 de pacienți cu LES și istoric de pericardită:

  • 20,3% (120 de pacienÈ›i) au prezentat cel puÈ›in o recurență;
  • Rata globală a recurenÈ›ei a fost de 0,053 episoade/persoană-an (IC95%: 0,047-0,059).

Mai mult, 49,2% dintre acești pacienți cu recurențe (59/120) au avut peste un episod recurent.

Factorii asociați cu recurența

Tinerii adulÈ›i (sub 40 de ani) au prezentat risc crescut de recurență, comparativ cu cei peste 40 sau 50 de ani. Timpul scurs de la primul episod contează, astfel că primele 12 luni sunt cele mai riscante pentru reapariÈ›ia pericarditei, probabil necesitând o monitorizare mai atentă. De asemenea, activitatea sistemică a lupusului (SLEDAI ≥3) a fost corelată cu o creÈ™tere semnificativă a riscului (RR = 1,55 în analiza multivariată), iar prezenÈ›a anticorpilor anti-ADN dublu catenar È™i hipocomplementemia (C4 scăzut) au arătat asocieri pozitive în analizele univariate, dar nu au rămas semnificative în modelul multivariat ajustat.

Utilizarea corticosteroizilor la doze zilnice mai mari a apărut ca factor determinant de creștere a riscului de recurență:
  • ≥20 mg/zi: RR = 1,99 (analiza multivariată), respectiv 3,92 (analiza univariată);
  • De asemenea, s-a observat o relaÈ›ie doză-răspuns: dozele mai mari implică un risc mai mare de recidivă.

Utilizarea hidroxiclorochinei sau a altor imunosupresoare (altele decât corticosteroizii) nu a fost asociată cu un risc crescut de recurență. În plus, complicatiile renale (proteinurie, sindrom nefrotic) È™i hipertensiunea pulmonară s-au corelat cu risc redus de recurență în analizele univariate, ipoteză ce ar putea sugera că fenotipul sistemic avansat de LES asigură, paradoxal, o monitorizare È™i o terapie mai agresivă care reduc pericardita recurentă.

Concluzii

Acest studiu arată că:

  • Aproximativ 20% dintre pacienÈ›ii cu LES È™i pericardită au recidive, un procent ceva mai scăzut decât cel raportat în populaÈ›ia generală (≈30%).
  • Tinerii adulÈ›i, cei cu activitate sistemică crescută a bolii (SLEDAI ≥3) È™i cei cu doze orale mari de corticosteroizi prezintă cel mai ridicat risc de recurență a pericarditei.
  • Primele 12 luni după un episod de pericardită sunt o fereastră critică de monitorizare È™i tratament.

Rezultatele pun în discuÈ›ie rolul corticosteroizilor orali în managementul pericarditei asociate LES, având în vedere asocierea lor cu o rată crescută de recidivă. În practica clinică, specialiÈ™tii ar trebui să ia în calcul dozele mai reduse sau alternative de terapie (de ex. colchicină sau agenÈ›i care blochează interleukina 1) pentru a preveni recurenÈ›ele. În plus, este necesară o atenÈ›ie deosebită acordată pacienÈ›ilor tineri È™i celor cu lupus activ, la care intensificarea monitorizării È™i a strategiei terapeutice ar putea diminua riscul recidivelor.

Perspective viitoare: Va fi nevoie de studii suplimentare care să compare eficacitatea diverselor scheme terapeutice (incluzând sau nu doze mici de steroizi, respectiv agenÈ›i biologici) pentru a defini standardul optim de tratament al pericarditei recurente la pacienÈ›ii cu lupus.

Data actualizare: 28-02-2025 | creare: 28-02-2025 | Vizite: 542
Bibliografie
Kim, Y. J., et al. (2025). Incidence and Factors Associated With Recurrent Pericarditis in Lupus. JAMA Network Open. doi.org/10.1001/jamanetworkopen.2024.61610.
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!


Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Tratamentul cu corticosteroizi inhalatori poate duce la funcÈ›ionarea ineficientă a glandelor suprarenale
  • ReacÈ›ii adverse ale corticoterapiei
  • ExperÈ›ii atrag atenÈ›ia asupra riscului administrării corticosteroizilor la gravide
  • Forumul ROmedic - întrebări È™i răspunsuri medicale:
    Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
      intră pe forum