Un nou tratament oprește progresia bolii Alzheimer la maimuțe

Conform unui studiu recent, o nouă terapie determină componentele sistemului imunitar să „înghită” proteinele deformate, a căror acumulare contribuie, după cum se știe, la evoluția bolii Alzheimer. Studiul a fost publicat în revista Brain.
Cercetarea, realizată la Școala de Medicină a New York University, a arătat că maimuțele în vârstă au cu până la 59% mai puține depuneri de plăci de proteine beta-amiloide la nivelul creierului, după tratamentul cu oligodeoxinucleotide CpG (CpG ODN), comparativ cu animalele netratate.

Creierul animalelor tratate a prezentat, de asemenea, o scădere a nivelului de proteine Tau toxice. Aceste proteine pot distruge țesutul învecinat atunci când modificările apărute la nivelul structurii sale chimice îl fac sa prindă alte celule.

Cercetătorul Akash Patel spune că descoperirile echipei sale ilustrează faptul că această terapie reprezintă un mod eficient de manipulare a sistemului imunitar pentru a încetini neurodegenerarea.
Oamenii de știință spun, de asemenea, că tratamentul a dus și la beneficii cognitive. Când li s-a prezentat o serie de puzzle-uri, maimuțele în vârstă, cărora li s-a administrat medicamentul, s-au comportat similar animalelor tinere și mlt mai bine comparativ cu cele din grupa lor de vârstă, care nu au fost tratate. Maimuțele tratate au învățat, de asemenea, noi abilități de rezolvare a puzzle-urilor mai repede decât colegii lor netratați.

Potrivit cercetătorilor, eforturile anterioare de a găsi un tratament care vizează sistemul imunitar nu au avut succes, deoarece medicamentele au supraestimat sistemul, ducând la niveluri periculoase de inflamație, care pot ucide celulele creierului.

Co-autorul studiului, Thomas Wisniewski, explică faptul că noul lor tratament este administrat in cicluri, oferind astfel o șansă sistemului imunitar de a se odihni între doze. El susține că nu s-a observat inflamație suplimentară la maimuțele tratate.

Pentru acest studiu, echipa de cercetători a analizat 15 maimuțe femele, cu vârste între 17 și 19 ani. Opt dintre ele au primit o singură doză de medicament, o dată pe lună, timp de doi ani. Restul maimuțelor, reprezentând grupul control, a primit soluție salină. Oamenii de știință au analizat comportamentul celor două grupuri și au comparat țesuturi cerebrale și probe de sânge pentru a vedea nivelurile de plăci, proteine Tau și dovezi ale inflamației.
Wisniewski explică faptul că pe măsură ce îmbătrânesc, practic toate maimuțele din specia respectivă dezvoltă în mod natural o formă de neurodegenerare care imită boala Alzheimer la om, ceea ce le face ideale pentru studierea acesteia.

Profesorul Scholtzova avertizează că cercetătorii au evaluat doar maimuțe în vârstă, care prezentau deja simptome semnificative de neurodegenerare. Testarea ulterioară pe animale mai tinere le-ar permite să evalueze eficacitatea tratamentului în stadiile timpurii ale bolii.

Scholtzova spune că următoarea etapă a studiului este testarea terapiei CpG ODN la pacienții umani cu tulburări cognitive ușoare sau în stadiile incipiente ale demenței. De asemenea, se intenționează studierea acestui tratament în bolile neurodegenerative conexe.

sursa: Science Daily