Un nou studiu dezvăluie o legătură îngrijorătoare între obezitatea infantilă, consumul de fructoză și bolile hepatice

În ultimele decenii, consumul excesiv de fructoză și, în special, de băuturi bogate în fructoză, a fost asociat cu incidența crescută a obezității la copii și a comorbidităților asociate. Fructoza se regăsește de regulă sub formă de sucroză (zahăr de masă) sau sirop de porumb cu fructoză ridicată (HFCS), fiind prezentă în numeroase alimente ultra-procesate și băuturi îndulcite cu zahăr. La copii și adolescenți, aportul de fructoză tinde să depășească limitele recomandate (<5% din energia zilnică), favorizând tulburări metabolice precum rezistența la insulină, dislipidemia și acumularea excesivă de țesut adipos.
Recent, conceptul de MASLD (boala hepatică steatotică asociată disfuncției metabolice), care în practică a înlocuit mai vechea denumire de NAFLD (boală hepatică grasă non-alcoolică), a evidențiat legătura strânsă dintre steatoza hepatică și disfuncția metabolică. Deși numeroase studii au subliniat impactul fructozei asupra dezvoltării sindromului metabolic (MetS), efectul specific asupra steatozei hepatice la copiii cu obezitate rămâne încă incomplet elucidat.

Context

Rolul fructozei în disfuncția metabolică

• Fructoza are o capacitate redusă de a induce sațietatea, încurajând astfel consumul crescut de calorii. De asemenea, stimulează lipogeneza de novo și favorizează acumularea de grăsime în ficat și în depozitele viscerale.
• Dietele bogate în fructoză și sirop de porumb cu fructoză ridicată (HFCS) se corelează cu creșterea globală a prevalenței sindromului metabolic, a diabetului de tip 2 și a altor comorbidități, inclusiv MASLD.

MASLD și copilul cu obezitate

• Obezitatea la vârste fragede se asociază frecvent cu alterări metabolice care pot apărea încă din preșcolaritate.
• MASLD este caracterizată de prezența steatozei hepatice la copiii cu cel puțin un factor de risc cardiometabolic (de exemplu, prediabet/diabet, hipertensiune arterială, dislipidemie sau obezitate).
• Deși cercetările pe adolescenți cu obezitate sunt numeroase, datele despre preșcolari sunt mult mai puțin disponibile, evidențiind necesitatea unor studii care să includă toate categoriile de vârstă pediatrică.

Despre studiul actual

Studiul publicat în jurnalul Nutrients a investigat consumul de fructoză și obiceiurile alimentare nesănătoase la copiii (3-6 ani) și adolescenții (12-16 ani) cu obezitate, punând accent pe asocierea cu MASLD. Proiectul a fost conceput sub formă de studiu transversal, derulat la Unitatea de Endocrinologie Pediatrică a Universității „A. Moro” din Bari, Italia. Principalele etape metodologice au inclus:

• Recrutarea a 41 de copii și adolescenți cu obezitate (IMC >97 percentilă pentru vârstă și sex). Vârsta medie a fost 9,7 ± 4,0 ani; dintre aceștia, 21 erau preșcolari, iar 20 erau adolescenți.
• Evaluări clinice și biochimice complete: înălțime, greutate, circumferința taliei, tensiunea arterială, analize de laborator (profil glicemic, insulină, HOMA-IR, lipide, enzime hepatice, acid uric, IL1-β, IL6).
• Evaluarea steatozei hepatice prin ecografie (US), utilizând gradarea steatozei (1 - ușoară, 2 - moderată, 3 - severă), alături de indicele hepato-renal (HRI). Diagnosticul de MASLD s-a stabilit conform criteriilor de consens, combinând prezența steatozei cu cel puțin un factor de risc cardiometabolic (ex. obezitate, hipertensiune, dislipidemie, prediabet/diabet).
• Evaluarea obiceiurilor alimentare folosind un chestionar validat (IDEFICS) și un chestionar detaliat pentru estimarea aportului de fructoză, inclusiv sursele (fructe, sucuri de fructe, alimente procesate, băuturi îndulcite etc.).

Rezultate

1. Prevalența MASLD și caracteristicile pacienților

• Din cei 41 de participanți, 29 nu aveau semne de MASLD (70,7%), 8 aveau MASLD grad 1 (19,5%) și 4 aveau MASLD grad 2 (9,8%). Adolescenții au prezentat, în medie, un IMC SDS mai mare, rezistență crescută la insulină și un scor elastografic hepatic mai ridicat decât preșcolarii.
• Prevalența MASLD a fost aproximativ 30% în toată cohorta, fără diferențe semnificative între preșcolari și adolescenți, ceea ce sugerează o posibilă instalare timpurie a steatozei la cei cu obezitate severă.
• Pacienții cu MASLD au avut o circumferință a taliei mai mare, enzime hepatice crescute (ALT, AST), precum și HOMA-IR și acid uric mai mari. De asemenea, HDL-colesterolul era mai scăzut, iar trigliceridele mai ridicate în grupul cu MASLD grad 2.
• Un aspect neobișnuit: nivelurile de IL1β au fost mai mici la cei cu MASLD, ceea ce sugerează că acest marker inflamator poate fi mai relevant în stadiile tardive de afectare hepatică, localizat în principal la nivelul țesuturilor implicate.

2. Aportul de fructoză

• Cei cu MASLD (în special grad 1) au consumat în medie mai multă fructoză decât cei fără steatoză (141,4 g vs. 80,4 g pe săptămână, p < 0.01). În mod surprinzător, sursa principală de fructoză a fost fructele proaspete (p < 0.003).
• Fructoza din sucroză și băuturi îndulcite nu a apărut explicit corelată cu MASLD la nivel de întreaga cohortă, însă analizele de detaliu au indicat asocieri între acidul uric și consumul de sucroză sau băuturi îndulcite cu zahăr (r = 0.36, p < 0.03), subliniind legătura dintre sursele de fructoză și hiperuricemie.
• Rezultatele sugerează totuși posibile probleme de misreporting, întrucât pacienții tindeau să menționeze aportul de fructe mai degrabă decât consumul de băuturi sau dulciuri procesate.

3. Obiceiuri alimentare nesănătoase

• În general, copiii și adolescenții cu MASLD au consumat mai des alimente prăjite, cartofi prăjiți, dulciuri, sosuri precum ketchup, care sunt bogate în grăsimi saturate și glucide simple.
• Cei fără MASLD au raportat un consum semnificativ mai mare de gustări pregătite în casă, fapt ce ar putea contribui la un control mai bun al calității alimentelor și al aportului caloric.
• Consumul de carne prăjită și dulciuri (bomboane, sucuri) s-a corelat cu valorile crescute ale IMC SDS, trigliceridelor și uricemiei, precum și cu scăderea HDL-colesterolului.

4. Asocieri clinice și implicații

• Uricemia, un marker frecvent asociat cu metabolizarea excesivă a fructozei, a fost strâns corelată cu aportul de băuturi îndulcite și sucroză.
• Enzimele hepatice crescute (ALT, AST) au fost mai frecvente la cei cu MASLD, dar și la unii pacienți fără diagnostic formal de MASLD, sugerând posibile stadii incipiente de afectare hepatică la copiii cu obezitate.
• Nu s-au evidențiat diferențe semnificative în nivelurile de IL6, fapt care poate indica deja o stare inflamatorie generalizată în toată cohorta cu obezitate.

Concluzii

Rezultatele acestui studiu pilot arată că MASLD este prezentă la copiii și adolescenții cu obezitate (aproximativ 30% din eșantion), încă de la vârste preșcolare, și se asociază cu obiceiuri alimentare nesănătoase, consum excesiv de calorii, preferință pentru alimente bogate în grăsimi saturate și zaharuri simple. Aspecte cheie de reținut:

• Fructoza, mai ales din surse procesate, contribuie la deteriorarea metabolică, fiind corelată cu hiperuricemia și cu disfuncția hepatică.
• Totuși, surprinzător, în acest grup, cea mai mare pondere a fructozei raportate a provenit dintr-un consum ridicat de fructe proaspete, subliniind importanța unei evaluări precise a realității consumului de fructoză din diverse surse.
• Dieta bogată în alimente prăjite și dulciuri industriale se corelează cu agravarea profilului cardiometabolic (dislipidemie, insulinorezistență, creșterea circumferinței taliei).

În ansamblu, datele subliniază necesitatea unor strategii educaționale și intervenții nutriționale orientate încă din primii ani de viață, vizând reducerea alimentelor ultra-procesate, a băuturilor bogate în zaharuri, precum și controlul consumului de fructe peste recomandările standard. Prin evitarea excesului caloric și îmbunătățirea calității dietei, se poate contribui semnificativ la prevenirea steatozei hepatice și la optimizarea sănătății metabolice a copiilor cu obezitate.