Un nou studiu demonstrează o legătură între simptomele COVID-19 mai ușoare și interacțiuni anterioare cu alte coronavirusuri

Pacienții care au suferit de COVID-19 și au prezentat simptome mai ușoare au fost identificați ca având o probabilitate mai mare să se fi întâlnit în antecedente cu alte tipuri de coronavirusuri, mai puțin virulente.
Studiul s-a desfășurat în cadrul Standford University School of Medicine și a fost publicat în Science Immunology. Acesta țintește ideea că anumiți indivizi pot să dezvolte simptome mult mai ușoare dacă sistemele lor imune își aduc aminte de alte circumstanțe de contact cu coronavirusuri sezoniere- cele care cauzează aproximativ un sfert din răcelile comune frecvente ale copiilor. Acest studiu explică și de ce copiii, în mod particular, sunt mult mai rezistenți la infecția cu SARS-COV2 și contribuie la conturarea predictibilității în ceea ce privește cine anume are mai multe șanse de a dezvolta simptome severe.

Celulele imune implicate, celulele killer T, circulă în sânge și în limfă, se opresc la nivel tisular și supraveghează diverse procese la nivelul țesutului respectiv. Celulele killer T prelevate de la pacienții cei mai afectați de COVID-19 prezintă mai puține semne care să conducă spre ideea că au existat interacțiuni anterioare cu alte coronavirusuri ale răcelii comune.

Discuțiile în ceea ce privește COVID-19 s-au centralizat până acum pe anticorpi - proteinele care se atașează de un virus înainte de a infecta celula vulnerabilă. Dar acești anticorpi pot fi ușor păcăliți uneori. Agenții patogeni evoluează rapid și practic învață să își ascundă anumite componente cheie care pot fi recunoscute de anticorpi. Însă celulele T recunosc agenții patogeni într-un mod diferit și sunt mult mai greu de eludat.

Celulele noastre oferă raporturi sincronizate în timp real construind mostre din fiecare proteină pe care au întâlnit-o și pe care au descompus-o în structuri mult mai mici numite peptide. Aceste peptide vor fi expuse la suprafață celulară pentru a fi monitorizate și inspectate de celulele T.

Când un receptor al celulei T killer observă prezența unei peptide, pe o suprafață celulară, care nu ar trebui să existe în mod normal pe membrana celulei- de exemplu, poate proveni de la o proteină produsă de un microorganism patogen- atunci celula T începe lupta printr-o multiplicare viguroasă iar celulele rezultante vor ținti aceeași secvență peptidică.

Alte celule fiice ale celulei T originale care a început acest demers pot să intre într-un status hipoactiv, fiind celule T cu memorie care exprimă o sensibilitate amplificată și o longevitate excepțională. Persistă în sânge și în limfă pentru decenii, fiind pregătite să combată aceeși secvență peptidică identificată inițial ca fiind problematică, prin aceleași tactici. Această stare dormantă de stand-by dar pregătită oricând să intre în acțiune poate să salveze mult timp în ceea ce privește combaterea unui virus întâlnit anterior sau a unui tip înrudit.

Enigma dominantă a fost reprezentată de faptul că există anumiți indivizi care se infectează dar sunt complet asimptomatici, fără să prezinte nici cel mai mic semn de boală, pe când alții prezintă un tablou clinic sever. Astfel, autorii au confirmat în primă fază că anumite porțiuni ale SARS-COV2 sunt identice cu porțiuni din aproximativ 4 tipuri frecvent întâlnite și răspândite de tulpini de coronavirus, agenți etiologici ai răcelilor clasice.

Ulterior, a fost asamblat un kit cu 24 de secvențe peptidice care fie erau unice și individualizate proteinelor sintetizate de SARS-COV2, fie înrudite și identificabile în cadrul tulpinilor sezoniere.

Au fost analizate probe de sânge de la indivizi care nu au intract în contact cu SARS-COV2, deși mulți dintre aceștia s-a presupus ca ar fi interacționat oricum cu alte tulpini din familia coronavirusurilor. Cercetătorii au determinat numărul celulelor T care au țintit fiecare peptid introdus în kit-ul alcătuit.

Rezultatele au evidențiat faptul că celulele killer T care au avut ca țintă peptide ale SARS-COV2 comune și celorlalte coronavirusuri au prezentat o rată de proliferare mai mare comparativ cu celulele killer T care au avut ca țintă peptidele identificate doar la SARS-COV2 și se consideră că primele au mai întâlnit o altă tulpină de coronavirus mult mai puțin periculoasă cândva. Multe dintre aceste celule T au funcționat pe modul celulei cu memorie, fiind cele mai active în ceea ce privește apărarea împotriva infecțiilor. Această proliferare a celulelor T poate lua câteva zile după contactul cu virusul, iar rapiditatea acestui proces dictează și severitatea simptomelor și forma ulterioară a infecției- moderată sau severă.

S-a concluzionat că cei cu formele cele mai severe de COVID-19 nu au au fost expuși recent la tulpini de coronavirus mai puțin virulente, astfel încât nu au deținut celulele T killer de memorie eficiente. De aceea copiii care răcesc foarte frecvent și sunt expuși din primii ani de viață unor tulpini de coronavirus mai puțin virulente dezvoltă forme mult mai ușoare de boală.

sursa: Science Daily