Un nou scor CT ajută la identificarea pacienților cu risc de reintervenție chirurgicală în rinosinuzita cronică

În aprilie 2025, o echipă de cercetători de la Universitatea din Finlanda de Est, a publicat un studiu important în Clinical and Translational Allergy. Studiul prezintă un nou scor de risc, bazat pe imagini de tomografie computerizată (CT), care ajută la identificarea timpurie a pacienților cu rinosinuzită cronică susceptibili de a necesita reintervenție chirurgicală endoscopică de sinusuri.
"Această metodă permite predicția precoce a evoluției bolii și o planificare mai eficientă a tratamentului ulterior," a declarat profesorul Toppila-Salmi.

Context

Rinosinuzita cronică este o afecțiune inflamatorie persistentă a cavităților nazale și sinusale, care se manifestă prin congestie nazală, secreții excesive și senzație de presiune facială. În forma sa polipoidă, boala se agravează prin apariția unor excrescențe mucoase (polipi), ce blochează fluxul normal al aerului și drenajul mucusului.

Această formă severă este adesea asociată cu alte patologii precum astmul bronșic și boala respiratorie exacerbată de antiinflamatoare nesteroidiene (N-ERD), crescând complexitatea tratamentului. De regulă, terapia începe cu corticosteroizi administrați nazal, iar în cazurile avansate, cu corticosteroizi orali. Dacă tratamentele medicamentoase nu sunt suficiente, se apelează la chirurgia endoscopică de sinusuri.

Însă, un procent semnificativ de pacienți ajung să aibă nevoie de intervenții chirurgicale repetate, fapt ce impune nevoia unor instrumente de predicție mai precise.

Despre studiu

Studiul finlandez a inclus 483 de pacienți diagnosticați cu rinosinuzită cronică, dintre care 85 au fost supuși unei intervenții chirurgicale endoscopice în decurs de un an de la scanarea CT inițială. Ulterior, 28% dintre aceștia au necesitat o a doua intervenție chirurgicală (revizie).

Cercetătorii au comparat două scoruri radiologice:

• Scorul SR (Sinonasal Radiological score) – un sistem nou de evaluare, care analizează detalii anatomice precum inexistența vizualizabilă a cornetelor nazale (adesea asociată cu inflamația polipoidă) și obstrucția căilor de drenaj ale sinusului frontal.

• Scorul LM (Lund-Mackay score) – scorul utilizat anterior, bazat pe evaluarea gradului de inflamație a mucoasei sinusale și a obstrucției căilor de drenaj ale sinusului maxilar.

Prin integrarea acestor două scoruri, cercetătorii au obținut o predicție mult mai precisă a riscului de recurență și de necesitate a unei noi intervenții chirurgicale.

Studiul a fost realizat în colaborare cu Universitatea din Helsinki și mai multe spitale din Finlanda, oferind astfel o viziune amplă asupra gestionării acestei boli complexe.

Rezultate

Principalele concluzii ale studiului sunt următoarele:

• Pacienții cu anatomie nerezolvabilă a cornetelor nazale și cu obstrucție a drenajului sinusului frontal au prezentat un risc crescut de recurență și de reintervenție chirurgicală.

• Combinarea scorului SR cu scorul LM a îmbunătățit considerabil precizia predicției pentru riscul de recidivă, indiferent de tipul intervenției chirurgicale efectuate.

• Prezența astmului și a bolii N-ERD a fost corelată cu un risc semnificativ mai mare de necesitate a unei noi intervenții chirurgicale.

• În cazurile severe, când tratamentele standard nu sunt suficiente, medicii pot lua în considerare utilizarea terapiilor biologice, pe baza unei evaluări de risc personalizate.

"Rezultatele noastre arată clar că vârsta pacientului, severitatea bolii și particularitățile anatomice vizibile pe CT trebuie luate în considerare împreună pentru o evaluare completă a riscului," a subliniat profesorul Toppila-Salmi.

Concluzii

Acest studiu deschide calea către o abordare mai personalizată a tratamentului în rinosinuzita cronică, ajutând medicii să identifice din timp pacienții cu risc crescut de recurență și să adapteze tratamentul corespunzător. Folosirea combinată a scorurilor radiologice SR și LM, alături de evaluarea factorilor de risc clinici precum astmul și N-ERD, permite o mai bună planificare terapeutică și, potențial, reducerea necesității de reintervenții chirurgicale.

Aceste rezultate oferă speranță pentru o mai bună gestionare a rinosinuzitei cronice și pentru dezvoltarea unor ghiduri clinice mai precise, menite să îmbunătățească calitatea vieții pacienților afectați de această afecțiune complexă.