Tusea uscată vs tusea productivă - diferențe, cauze, tratament

Mecanismul tusei

Tusea spontană este declanșată prin stimularea terminațiilor nervoase senzitive (receptorii cu adaptare rapidă și fibrele C) de către stimuli chimici (capsaicina) sau mecanici (aeropoluanți). Terminațiile nervoase aferente inervează faringele, laringele, căile aeriene până la nivelul bronhiolelor terminale și parenchimul pulmonar. Apoi semnalele senzoriale sunt conduse prin nervii vag și laringeu superior până la trunchiul cerebral, în nucleul tractului solitar care adapostește centrul tusei.

Caracteristici ale tusei

Tusea excesivă este epuizantă și se poate complica cu vomă, fracturi costale, sincopă sau dureri musculare. Herniile (abdominale, inghinale, crurale) și eventrațiile sunt agravate de efortul de tuse.

Tusea poate fi acută, subacută și cronică.

• Tusea acută are o durată mai mică de 3 săptămâni, și are drept cauze infecția tractului respirator sau inhalarea/aspirația de fum sau substanțe toxice.
• Tusea subacută, cu durată de 3-8 săptămâni, poate apărea după un episod de traheobronșită.
• Tusea cronică, cu durată mai mare de 8 săptămâni, este întâlnită cel mai frecvent în astm, reflux gastroesofagian, drenaj nazofaringian și terapie cu IECA (inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei).

• În funcție de prezența sau absența sputei, tusea poate fi de două feluri: tuse uscată, neproductivă și tuse umedă, productivă.
• După timbru tusea poate fi: răgușită, afonă, lătrătoare, cântătoare, bitonală, cavernoasă cu timbru metalic, tusea chintoasă, tuse iritativă cu timbru sec.
• După momentul de apariție, tusea poate fi matinală, vesperală (după ora 17-18), nocturnă sau diurnă (adesea psihogenă).
• În funcție de circumstanțele de debut ale tusei, aceasta poate fi provocată de mediu, de efort, de atitudine (pozițională) sau ca simptom-semnal (prin iritarea pleurei viscerale în puncția pleurală).

Tusea neproductivă

Tusea uscată, seacă sau neproductivă reprezintă efortul de tuse neînsoțit de expectorație (spută). Are un timbru sec, este scurtă, iritativă, repetată, epuizantă și generatoare de insomnie. Se întâlnește în infecții respiratorii acute virale sau bacteriene (faringită acută, bronșită acută, traheită acută, traheobronșită sau pneumonie acută), afecțiuni pleurale (pleurită, pleurezie, pneumotorax), tuberculoză pulmonară la debut, fibroză pulmonară, cancer bronho-pulmonar, formațiuni tumorale mediastinale, otite medii sau boli eruptive (rujeola prin afectarea laringelui). Tusea uscată, ca episod unic sau la debut, este prezentă în insuficiența cardiacă, pericardită sau anevrism de aortă (dilatare patologică a unui segment al aortei). Tusea uscată cardiacă este caracteristică pentru stenoza mitrală, în care atriul stâng dilatat irită fibrele nervoase centripete ale arcului reflex tusigen.

Atunci când este persistentă poate indica afecțiuni grave precum cancerul pulmonar sau boala Hodgkin. Frecventă este și tusea cronică idiopatică, o tuse uscată care apare mai ales la sexul feminin, ca o hipersensibilitate în regiunea gâtului sau ca un gâdilat. Tusea uscată însoțită de scădere ponderală, durere toracică, răgușeală sau dispnee (lipsă de aer) trebuie investigată clinic și paraclinic (radiografie toracică, CT/IRM toracic) deoarece poate ascunde boli grave, precum cancerul bronho-pulmonar. Alte semne de îngrijorare sunt modificarea caracterului tusei, persistența sau agravarea acesteia.

Tusea productivă

Tusea productivă sau umedă, este urmată de expectorație (eliminare de spută). Sputa poate fi seroasă, sero-mucoasă, mucoasă, muco-purulentă, purulentă sau cu striuri sangvinolente. Este caracterizată printr-un timbru umed, este produsă de prezența secrețiilor patologice din punct de vedere calitativ și cantitativ în tractul respirator, indicând o afectare respiratorie cu hipersecreție bronșică (exsudat sau transudat alveolar).

Tusea productivă indică procese bronhopulmonare catarale inflamatorii, supurative (traheobronșită acută, bronhopneumopatii cronice, bronșiectazie, tuberculoză), mai rar afecțiuni proliferative (neoplazii) sau procese de vecinătate care drenează în arborele bronșic (pleurezie sau supurație mediastinală deschisă într-o bronhie). În stadiul de edem local al mucoasei, tusea este seacă, în evoluție devenind productivă (prin apariția exsudatului). În afectarea cardiacă, staza din mica circulație determină apariția unui transudat bronho-alveolar, cu iritație și hipersecreție a mucoasei bronșice. Tuse productivă cu eliminarea unei spute roz se întâlnește în edemul pulmonar acut. Sputa ruginie este frecventă în infecțiile cu pneumococ. Spută de culoare închisă, roșu aprins sau amestecată cu sânge în embolia pulmonară.

În sputa purulentă se analizează culturile bacteriene/micobacteriene. În sputa mucoidă, examenul citologic este util pentru evaluarea malignității și diferențierea bronșitelor neutrofilice de cele eozinofilice. Expectorația cu sânge (hemoptizia) poate prezenta striuri sangvine, sânge amestecat cu secreții ale căilor respiratorii sau sânge pur.

Tratamentul tusei

În cazul în care tusea este productivă, cu eliminare de spută, atunci aceasta nu trebuie inhibată/tratată, ci ajutată cu mucolitice și fluidifiante ale secrețiilor, deoarece eliminarea secrețiilor din arborele traheo-bronșic are un rol benefic în evoluția bolii. În pneumonii sau alte infecții ale tractului respirator superior/inferior se asociază antibioterapia țintită. Dacă am exclus patologia cardiacă și pulmonară ca și cauze ale tusei, putem suprima tusea.

Antitusivele narcotice (codeina, hidrocodona) inhibă centrul tusei, fiind cele mai eficiente, însă administrarea lor poate da constipație, somnolență, dependență, neputând fi folosite pe termen lung. Benzonatatul inhibă activitatea nervilor senzitivi ai căii reflexului de tuse, nu are efecte adverse, dar eficiența sa terapeutică este variabilă. Dextrometorfanul este un antitusiv cu acțiune centrală, are mai puține efecte adverse, dar și eficiență mai redusă decât antitusivele narcotice.

Terapia viitorului în suprimarea tusei presupune dezvoltarea antagoniștilor receptorilor neurokininei, antagoniștilor receptorilor vaniloidului de tip 1, antagoniștilor receptorilor opioid-like.