Tusea la bebeluș / sugar

©

Autor:

Tusea la bebeluș / sugar

În pediatrie, tusea la bebeluș reprezintă un simptom nespecific, foarte des întâlnit, fiind apanajul unei mari varietăți de boli ale aparatului respirator. Particularitățile anatomice ale căilor respiratorii ale bebelușilor fac ca tusea să apară atât consecutiv infecțiilor respiratorii, cât și în patologii din sfera ORL. Din această cauză este importantă diferențierea clinică a afecțiunilor și stratificarea riscului de dezvoltare a complicațiilor, în special la sugari, care reprezintă o categorie de vârstă mult mai susceptibilă.

Particularitățile sistemului imunitar al sugarului

În primele săptămâni de viață, imunitatea sugarului este bazată strict pe cantitatea de anticorpi moșteniți de la mamă, începând cu a 13-a săptămână de sarcină. Procesul de transfer al anticorpilor are loc prin intermediul placentei, prezentând cea mai mare intensitate în cel de-al treilea trimestru de sarcină. Momentul transferului explică imunitatea scăzută a nou-născuților prematuri, întrucât aceștia se nasc cu o cantitate mai scăzută de imunoglobuline comparativ cu bebelușii născuți la termen.

În momentul nașterii se realizează tranziția fătului de la mediul intrauterin steril către mediul exterior populat de o cantitate mare de agenți capabili să producă infecții, în special ale căilor respiratorii.

După naștere, transferul de anticorpi de la mamă va avea în timpul alăptării, menținerea alimentației naturale fiind definitorie pentru achizitionarea de către sugar a imunoglobulinelor responsabile de protecția mucoaselor. Acest proces poartă denumirea de imunitate pasivă, care va fi completată de imunitatea activă dezvoltată prin expunerea sugarului la agenți capabili să producă reactivitate imună (imunogeni). (1), (2)

Principalele cauze de apariție a tusei la bebeluș sau sugar

Din punct de vedere histologic, celulele care tapetează căile respiratorii ale sugarului nu prezintă diferențierea specifică adultului, motiv pentru care un agent patogen care pătrunde la nivelul căilor respiratorii va determina apariția unor infecții care pot afecta simultan mai multe nivele:

1. Rinofaringita: afectează atât faringele, cât și mucoasa nazală; simptomele sunt reprezentate de tuse, obstrucție nazală, rinoree și febră; secreția nazală poate avea caracter seros, mucos sau mucopurulent. Acest tip de infecție prezintă o importanță deosebită întrucât poate constitui un tip de debut al infecțiilor respiratorii inferioare sau se poate complica cu infecții în sfera ORL. (3)
2. Etmoidita: reprezintă inflamația sinusului etmoidal care afectează cu precădere sugarul, iar simptomatologia este constituită din febră, tuse, otalgie, hipoacuzie, fatigabilitate, inapetență; la examinarea feței se observă inflamația unilaterală a colțului intern al ochiului însoțită de rinoree purulentă de aceeași parte. (4)
3. Otita medie acută: constituie o complicație locală a rinofaringitei, debutul fiind identic; în evoluție apare otalgia obiectivată la bebelus prin disconfort în timpul somnului pe partea afectată sau se poate observa tendința micuțului de a duce mâna către urechea respectivă. (5)
4. faringita acută: este o infecție cu etiologie preponderent virală caracterizată prin inflamația mucoasei faringelui care poate fi insoțită de hipertrofie amigdaliană. Simptomele specifice sunt tusea iritativă, febra, refuzul alimentației și hipersalivația. (6)
5. Laringita: reprezintă inflamația laringelui și a corzilor vocale, prezintă un debut nocturn prin febră înaltă, tuse, respirație zgomotoasă și se poate manifesta prin semne de insuficiență respiratorie, mai ales în cazul sugarului. (7)
6. Bronșiolita: afectează copiii cu vârsta sub 24 de luni și poate constitui o urgență în cazul apariției insuficienței respiratorii; este caracterizată prin hipersecreție de mucus la nivelul bronșiolelor care va cauza tuse productivă, febră, dificultăți de alimentație, iar în cazurile severe este responsabilă de apariția dispneei expiratorii însoțite de wheezing. (8)
7. Pneumonia: reprezintă o infecție des întâlnită în rândul pacienților pediatrici, care însă capătă o severitate deosebită dacă apare în cazul sugarului; tabloul clinic este alcătuit din febră, tuse persistentă, stare generală alterată și durere toracică. (9)


Factori de risc pentru apariția infecțiilor respiratorii la sugar:

  • Prematuritatea;
  • Greutatea mică la naștere;
  • Alimentația exclusiv pe baza formulelor de lapte;
  • Expunerea în colectivități;
  • Prezența anemiei;
  • Terenul atopic;
  • Expunerea la alergeni (praf, fum de țigară, animale de companie etc.);
  • Malformațiile congenitale.


Opțiuni de tratament al tusei

Majoritatea infecțiilor respiratorii ale bebelușului au indicație de tratament simptomatic, cu excepția etiologiei bacteriene care impune instituirea tratamentului antibiotic. Astfel, tusea sugarului poate fi tratată prin următoarele mijloace:

  • Dezobstrucția nazală folosind ser fiziologic călduț, urmată de aspirarea secrețiilor;
  • Hidratarea adecvată pentru fluidificarea secrețiilor; acest principiu se poate aplica pentru bebelușii care au început diversificarea folosind supe, sucuri de fructe sau ceaiuri neîndulcite;
  • Fracționarea meselor folosind volume mai mici de alimente distribuite uniform pe parcursul zilei;
  • Utilizarea aerosolilor cu soluție salină;
  • Evitarea folosirii decongestionantelor, întrucât pot determina efecte adverse serioase în cazul bebeșușilor;
  • Umidifierea aerului din camera copilului;
  • Evitarea colectivităților în special în perioada febrilă pentru a preveni suprainfecțiile. (10), (11)


Recomandări pentru părinți

  • Întrucât o mare varietate a infețiilor respiratorii au etiologie virală, NU admnistrați antibiotice bebelușului decât la recomandarea medicului;
  • Fiți atent la evoluția în timp a stării generale și simptomatologiei bebelușului. Dacă starea sa nu se ameliorează după 3-5 zile de tratament simptomatic, solicitați consultul medical;
  • Urmăriți apariția simptomelor noi, care pot sugera prezența complicațiilor;
  • În timpul somnului poziționați bebelușul cu capul la 30 de grade față de planul patului;
  • Persistența vărsăturilor și a diareei pe o perioadă îndelungată este un semn de gravitate și impune prezentarea de urgență la medic;
  • După depășirea perioadei febrile este recomandată efectuarea plimbărilor zilnice în aer liber.

Data actualizare: 01-02-2023 | creare: 01-02-2023 | Vizite: 1152
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • De ce tușește copilul? - cauze posibile de tuse la bebeluși
  •