Tratamentul cu betablocante este subutilizat la bolnavii post infarct miocardic

Un studiu sugerează că în China există mulți pacienți cu infarct miocardic ce nu primesc tratament beta-blocant pentru prevenția unui al doilea eveniment cardiovascular. Rezultatele studiului au fost prezentate la al 30-lea Congres Internațional de Cardiologie de la Beijing din 10-13 octombrie 2019.
Rolul beta-blocantelor este de a scădea tensiunea arterială și frecvența ventriculară prin inhibarea acțiunii unor hormoni de tipul adrenalină. Beta-blocantele sunt utilizate în infarctul miocardic (oprirea fluxului de sânge la arterele inimii) sau în angina stabilă (durere toracică datorată ingustarii arterelor inimii).

Studiul a inclus 13.375 de pacienți cu sindrom coronarian acut, adică infarct miocardic cu supradenivelare de segment ST (STEMI), infarct miocardic fără supradenivelare de ST (NSTEMI) și angină instabilă, sau pacienți cu angină stabilă de la 67 de spitale din 24 de orașe din China. Anterior spitalizării, un procent de 17% dintre pacienți urmau tratament cu betablocante, iar numărul a crescut până la 95% în primele 24 ore de la internare. Totuși, la externare, utilizarea betablocantelor a scăzut la 35%, 17%, 25% și 19% la pacienții cu STEMI, NSTEMI, angină instabilă și angină stabilă, iar dozele utilizate de betablocante erau suboptimale.

Deși betablocantele sunt folosite de zeci de ani, studiul arată că mulți pacienți cu boală coronariană ischemică ce au indicație de betablocant nu primesc sau primesc doze suboptimale. Betablocantele sunt corect administrate după internare și totuși, la externare, puțini bolnavi sunt îndrumați să continue tratamentul. La peste 56% dintre participanți dozele nu au fost crescute pe parcursul spitalizării, ceea ce sugerează un anume grad de scepticism din partea medicilor în ceea ce privește avantajele tratamentului.

Tratamentul cu betablocante trebuie indiviualizat în funcție de pacient, înainte de administrare trebuind să se ia în calcul beneficiul terapiei, doza inițială, durata tratamentului și titrarea adecvată. La fel de important este controlul cardiologic regulat pentru prevenirea evenimentelor cardiovasculare și a efectele adverse ale betablocantelor.

Ghidurile actuale de cardiologie recomandă tratament betablocant aproape tuturor pacienților cu sindrom coronarian acut sau angină stabilă. Mai mult, pentru controlul optim al simptomelor și reducerea complicațiilor și a decesului prematur, bolnavii ar trebui să primească doza maxim tolerată de betablocant.

O analiză a 9.174 de pacienți din Europa aparținând Registrului European de Boală Cardiovasculară Cronică Ischemică sugerează că 86% dintre bolnavii sub 75 ani primeau betablocant la externare, în comparație cu 78% la bolnavii peste 75 de ani. De asemenea, doar jumătate din pacienți urmau tratamentul complet cu inhibitor de enzimă de conversie, betablocant, aspirină și statină, iar acest lucru mai frecvent la bolnavii mai tineri, comparativ cu cei mai în vârstă (62% versus 46%).

sursa: Science Daily