Tratamentul cu antibiotice în exacerbările BPOC

Exacerbările acute în boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) reprezintă cauza principală de spitalizare și deces în cazul pacienților cu patologie pulmonară.
BPOC-ul este o afecțiune cronică, având ca principal factor etiologic fumatul, caracterizată prin limitarea fluxului respirator care nu este total reversibilă. În componența sa include emfizemul pulmonar, bronșita cronică și boala căilor aeriene mici. Emfizemul constă în dilatarea spațiilor aeriene situate distal de bronșiola terminală, cu distrucția peretelui/septului interalveolar și se manifestă prin dispnee. Bronșita cronică este produsă de hipertrofia (creșterea dimensiunilor) și hiperplazia (creșterea numărului) glandelor mucoase, cu hipersecreție de mucus, fiind definită clinic prin tuse cronică și spută. Boala căilor aeriene mici presupune fibroză inflamatorie și obstrucția parțială (îngustarea) bronșiolelor mici, caracterizată clinic prin tuse și dispnee.

Boala pulmonară obstructivă cronică produce 2,75 de milioane de decese anual, ocupând locul 4 în lume ca și cauză de deces, această patologie fiind întâlnită la 5-10% din populația adultă a globului.

Exacerbările reprezintă episoade de accentuare a tusei și a dispneei, însoțite și de modificări cantitative și calitative ale sputei. Acestea pot fi însoțite de febră, inflamația tractului respirator superior sau mialgii. Frecvența exacerbărilor este direct proporțională cu accentuarea obstrucției fluxului respirator, în stadiile III/IV GOLD pacienții având în medie unu-trei episoade pe an. Conform studiilor, 80% din exacerbări se datorează infecțiilor, din care 40-50% sunt bacteriene. Infecțiile respiratorii virale sunt prezente într-o treime din exacerbările BPOC, iar în 20-35% din cazuri nu este identificat niciun factor precipitant. Exacerbările care necesită suport ventilator se asociază cu o rată de deces de aproximativ 40%.

Ca tratament în exacerbări sunt folosite bronhodilatatoarele (beta-agoniști cu durată lungă de acțiune) și anticolinergicele. Corticosteroizii administrați sistemic sau inhalator constituie terapia adjuvantă în BPOC, glucocorticoizii inhalatori reducând frecvența exacerbărilor cu 25-30%, fiind utilizați mai ales la pacienții cu exacerbări frecvente sau care asociază o componentă astmatică. Pacienții cu exacerbări severe beneficiază de oxigenoterapie și în unele cazuri, de ventilație mecanică.

La internare, pacienții cu exacerbări BPOC primesc terapie antibiotică empirică, apoi după identificarea bacteriei se trece la antibioterapie țintită. Conform unui studiu realizat pe un număr redus de pacienți, moxifloxacina este eficientă în tratamentul exacerbărilor. De asemenea, antibioterapia profilactică și vaccinarea antigripală scad frecvența exacerbărilor la pacienții cu BPOC.

Dintre antibioticele testate în cadrul acestei meta-analize, diritromicina a obținut o rată crescută de vindecare, cu un număr redus de efecte adverse. Ofloxacina, ciprofloxacina și trimetoprim-sulfametoxazol au determinat o rată crescută de vindecare, cu efecte adverse medii. În ciuda rezultatelor obținute, tratamentul antibiotic trebuie utilizat cu precauție în exacerbările BPOC.

Sursa: Medscape