Transplantul renal

Procedura de transplant renal

In cele mai multe cazuri rinichii care functioneaza deficitar nu sunt indepartati deoarece creste rata morbiditatii chirurgicale. Rinichiul nou este plasat intr-o localizare diferita de cea a rinichiului original, in fosa iliaca cu un aport sanguin diferit. Artera renala a rinichiului, ram al aortei abdominale a donorului este frecvent conectata la artera iliaca externa a primitorului. Vena renala a noului rinichi care drena anterior in vena cava inferioara a donorului este conectata la vena iliaca externa a primitorului.

Transplantul rinichi-pancreas:
Ocazional rinichiul este transplantat alaturi de pancreas. Acest procedeu este efectuat la pacientii cu diabet zaharat tip I, la care diabetul este datorat distructiei celulelor beta ale pancreasului. De obicei acesta este un donor decedat. Transplantarea doar a celulelor insulare ale pancreasului este inca in stadiu experimental. Implica prelevarea unui pancreas de la un donor decedat, taierea si extragerea celulelor insulare care secreta insulina. Apoi celulele sunt injectate printr-un cateter in ficat. Primitorul necesita imunosupresante pentru a evita rejectul. Nu este necesara interventia chirurgicala. Cele mai multe paciente necesita 2-3 astfel de injectii.

Operatia dureaza citeva ore. Rinichiul donat va fi plasat in abdomenul primitorului iar vasele de singe vor fi conectate la artere si vene din corpului primitorului. Cind interventia este completa singele va putea sa curga prin rinichi. Ultimul pas este producerea de urina. In functie de calitatea sa noul rinichi va incepe sa functioneze imediat. Rinichii donati de la persoane vii necesita 3-5 zile pina la atingerea unei functii normale, in timp ce rinichii de la cadavre necesita un interval de 7-15 zile.

Indicatiile transplantului renal

Indicatia transplantului renal este boala renala in stadiu final, indiferent de cauza primara. Aceasta este definita drept scaderea filtrarii glomerulare la 25% din normal. Bolile frecvente care conduc la boala renala cuprind hipertensiunea maligna, infectiile, diabetul zaharat si glomerulonefrita. Cauzele genetice cuprind boala polichistica renala, anumite erori congenitale ale metabolismului, conditii autoimune precum lupusul si sindromul Goodpasture. Diabetul este cea mai comuna indicatie de transplant renal. Majoritatea primitorilor de transplant renal sunt la hemodializa, dializa peritoneala sau hemofiltrare la momentul transplantului.

Contraindicatiile transplantului

Contraindicatiile implica insuficienta cardiaca si pulmonara, precum si boala hepatica. Fumatul si obezitatea morbida sunt de asemenea printre factorii care pun pacientul la risc de complicatii chirurgicale. Multe programe nationale de transplant de organe plaseaza drept contraindicatii virsta pacientului si starea de sanatate. Boala cardiovasculara semnificativa, bolile infectioase incurabile terminale si cancerul sunt criterii de excludere de la transplant. Infectia HIV a fost pina la un moment dat o contraindicatie absoluta la transplant. Exista teama ca imunosupresarea unui sistem imun slab va determina progresia bolii. Totusi cercetarile curente arata ca imunosupresivele si antiretroviralele lucreaza sinergic pentru a ajuta scaderea incarcaturii virale si a preveni rejectul activ de grefa.

Terapia imunosupresoare

Imunosupresantele sunt folosite pentru a bloca sistemul imun de la rejectul rinichiului donat. Aceste medicamente trebuie luate pentru tot restul vietii pacientului. Regimul medicamentos cel mai frecvent cuprinde un amestec de tacrolimus, mycofenolat si prednison sau ciclosporina, sirolimus si azatioprina. Ciclosporina determina nefrotoxicitate si lezare iatrogena a rinichiului. Nivelele sanguine trebuie monitorizate atent daca pacientul prezinta functie renala diminuata. Poate fi necesara o biopsie pentru a determina daca fenomenul este determinat de reject sau de intoxicatia cu ciclosporina.
Rejectul acut apare la 10-25% dintre persoanele transplantate in primele 6 zile. Acesta nu semnifica obligatoriu pierderea organului, dar necesita tratament aditional si ajustarea medicatiei.