Transplantul renal

Complicatii

Problemele dupa transplant pot cuprinde:
- rejectul transplantului - acut sau cronic
- infectia sau sepsisul datorate imunosupresantelor necesare pentru a scadea riscul de reject
- bolile limfoproliferative posttransplant
- dezechilibrul electrolitic cuprinzind calciul si fosfatul care poate conduce la probleme ale oaselor
- inflamarea gastrointestinala si ulcerarea stomacului si a esofagului, hirsutism, caderea parului, obezitate, acnee, diabet, hipercolesterolemie.
Intirzierea functionarii richiului imediat posttransplant se datoreaza de obicei necrozei tubulare acute. Frecventa fenomenului este de 20%.
Nefrotoxicitatea la inhibitorii de calcineurine: ciclosporina si tacrolimus este legata de doza. Este necesara ocazional o biopsie renala daca nivelul creatininei serice nu raspunde la reducerea de doza.

Sindromul uremic nefrolitic si microangiopatia trombotica trebuie asociate cu leziunile endoteliale prin inhibitorii de calcineurina si aparitia infectiei cu citomegalovirus.

Boala renala recurenta la un pacient care a suferit un transplant renal numara sub 2% dintre pierderile de grefa. Nefropatia diabetica poate reapare in allogrefele renale.

Rejectul grefei:
Rejectul hiperacut a allogrefei renale apare la citeva ore de la transplant si se datoreaza formarii de anticorpi antidonor fata de grupa de singe ABO. Nu exista tratament si se indica nefrectomia. Rejectul acut accelerat este o reactie foarte rara, acuta, agresiva, progresiva dependenta de celulele T. poate apare la primele citeva saptamini de la operatie. Terapia imediata cu anticorpi anticelule T si corticosteroizi pot reversa procesul. Aproximativ 50% dintre cazuri pot fi salvate. Rejectul cronic este o deteriorare lenta si progresiva a functiei renale caracterizata de modificari histologice implicind tubii renali, capilarele si interstitiul. Mecanismul precis al acestei boli nu este bine definit. Aplicarea medicatiei antireject traditionale nu pare a influenta procesul. Este o cauza majora de pierdere a aloogrefei renale la 2 ani de la operatie.

Singerarea dupa transplantul renal este mica si rara. Hemoragia postoperatorie amenintatoare de viata este foarte rara dar poate apare prin ruptura anastomozei arteriale printr-un anevrism micotic.

Tromboza vasculara acuta apare la 1% dintre cazuri. Salvarea allogrefei renale este posibila daca este diagnosticata la o ora de la aparitie.
Scaparea de urina apare la jonctiune ureterovezicala sau printr-un calix rupt prin obstructia ureterala. Frecvent etiologia unei pierderi de urina se datoreaza necrozei ureterului. Acestea se manifesta prin debit urinar diminuat, cresterea nivelului de creatinina, disconfort pubic sau abdominal inferior. Se repara prin interventie minima prin nefrostomie percutana.

Stenoza ureterala si obstructia sunt complicatii relativ tardive si apar la luni sau ani posttransplant. Sunt datorate ischemiei ureterului sau unei ureteroneocistostomii strinse. Se manifesta prin cresterea creatininei si hidronefroza.

Limfocelul este o colectie circumscrisa de limfa retroperitoneala care origineaza din vasele limfatice din hilul renal. Problemele semnificative secundare pot apare daca compresia externa a venei iliace sau compresia ureterului transplantat intervine. Se practica drenaj intraperitoneal al limfocelului.