Transplant hepatic

Transplantul hepatic reprezinta inlocuirea unui ficat bolnav cu o allogrefa hepatica sanatoasa. Tehnica cea mai folosita este transplantul ortotopic in care ficatul bolnavului este inlocuit iar ficatul donor are aceeasi localizare anatomica ca ficatul original. Astazi transplantul de ficat este o optiune terapeutica acceptata pentru boala terminala hepatica si insuficienta acuta hepatica. Este de asemenea unul dintre cele mai scumpe tratamente in medicina moderna.

Primul transplant hepatic uman a fost efectuat in 1963 in Statele Unite ale Americii. In ciuda dezvoltarii de noi tehnici transplantul a ramas experimental pina in 1970 cu o supravietuire la un an de 25%. Introducerea ciclosporinei a ameliorat prognosticul pacientilor, iar in 1990 transplantul hepatic a fost recunoscut drept un tratament clinic standard pentru pacientii adulti si pediatrici cu indicatie. Transplantul de ficat este astazi efectuat in sute de centre medicale din lume. Supravietuirea la un an a pacientului este de 85%, iar prognosticul continua sa se amelioreze, desi transplantul hepatic ramine o procedura cu semnificative complicatii. Din nefericire allogrefele hepatice de la donori decedati nu acopera numarul de primitori, o realitate care a impulsionat dezvoltarea transplantului de la donori vii.

Transplantul hepatic este aplicabil pentru orice conditie cronica sau acuta care determina disfunctie hepatica ireversibila. Pacientul nu trebuie sa prezinte alte conditii patologice care sa pericliteze transplantul. Cancerul metastazic in afara ficatului, abuzul de medicamente sau alcool si infectiile septice active sunt contraindicatii absolute. Virsta avansata si bolile severe cardiace si pulmonare pot de asemenea preveni transplantul. Cele mai multe transplanturi sunt efectuate pentru boli hepatice cronice care conduc la cicatrizarea ireversibila a ficatului sau ciroza. Un alt caz este boala hepatica criptogenica.

Principala constringere pentru a acoperii cererea de transplant hepatic este disponibilitatea de organe donoare. Au fost facuti citiva pasi inainte in aceasta perspective, nationali si internationali pentru a imbunatati deficitul de organe. S-au aprobat legi prin care sa se ofere posibilitatea de a dona organe membrilor familiei donorului.

Romania se afla pe ultimul loc din punct de vedere al numarului de donatori raportat la cel de locuitori si acsta lucru a devenit o preocupare constanta a Agentiei Nationale de Transplant. In Romania urmatorul pas este acceptarea legala a acordului prezumat. Acesta presupune donarea de organe in cazul in care donorul nu si-a exprimat dorinta pro sau contra donarii in timpul vietii. In acst caz nu mai este necesar acceptul familiei.