Țintirea bolii Parkinson în afara creierului ar putea să îmbunătățească simptomele

Studiul publicat în jurnalul Experimental Physiology pornește de la premisa că boala Parkinson nu se limitează doar la structurile din sistemul nervos central, ci afectează și diverse rețele neuronale periferice, inclusiv pe cele implicate în reglarea funcției cardiace. În acest context, echipa de cercetători s-a concentrat asupra ganglionilor stelați (stellate ganglia), formațiuni simpatice situate în regiunea toracică și direct implicate în inervația cordului. Scopul principal a fost să se verifice dacă mutația Ala30Pro a proteinei umane α-sinucleină (A30P) – o variantă asociată cu boala Parkinson – se acumulează și formează agregate patologice în neuronii adrenergici din ganglionii stelați ai unui model murin de boală Parkinson.
Pentru a obține țesuturile necesare analizelor, oamenii de știință de la Școala de Medicină Veterinară din Surrey au dezvoltat o tehnică minuțioasă de microdisecție care permite recoltarea integrală a ganglionilor stelați cu daune minime. Această abordare s-a dovedit crucială deoarece ganglionii pot fi dificil de separat de țesuturile adiacente prin metode convenționale. Ulterior, prin analiza histologică și imunofluorescență, s-a confirmat prezența specifică a neuronilor simpatici (prin etichetarea cu tirozin-hidroxilază, un marker adrenergic) și absența markerilor parasimpatici (de exemplu, VIP sau nNOS) în mostrele recoltate. Astfel, s-a stabilit că aceste ganglioni conțin aproape exclusiv neuroni simpatici.

Un rezultat esențial al investigației este că, în țesuturile provenite de la șoareci transgenici cu mutația A30P, aproximativ 27% dintre neuronii adrenergici din ganglionii stelați prezentau semnal pentru proteina α-sinucleină umană mutantă. Mai mult, folosind anticorpi specifici pentru forma agregată a α-sinucleinei, echipa a demonstrat că această variantă patogenă formează depozite fibrilare la nivelul corpului neuronal. Important este faptul că, în ganglionii de la animale martor (non-transgenice), nu au fost detectate astfel de acumulări. De asemenea, nu s-a constatat nicio diferență semnificativă în rata agregării între exemplarele masculine și cele feminine din grupul transgenic.

O altă observație interesantă privește promotorul Thy-1, folosit la generarea acestor șoareci pentru a supralexprima α-sinucleina mutantă în neuronii din creier. Spre surprinderea cercetătorilor, în ganglionii stelați nu s-a putut evidenția expresia proteinei Thy-1, sugerând că α-sinucleina mutantă s-ar acumula acolo pe alte căi decât printr-un simplu efect local al promotorului. Această descoperire deschide ipoteze privind migrarea patologică a proteinei α-sinucleină – posibil prin mecanisme de transport axonal între inervația cardiacă și ganglionii simpatici.

Concluziile subliniază că modelul murin cu mutația A30P reprezintă un instrument valoros pentru a explora disautonomia cardiacă asociată cu boala Parkinson. Faptul că în ganglionii stelați apar agregate de α-sinucleină mutantă demonstrează un potențial impact al acestei patologii asupra funcției simpatice și sugerează că rețeaua autonomă periferică ar putea fi implicată mult mai devreme sau mult mai direct în progresia bolii decât se credea anterior. Pe de altă parte, tehnica de microdisecție descrisă facilitează viitoare studii funcționale și moleculare menite să investigheze rolul exact al acestor agregate în dereglările cardiace și, implicit, în înțelegerea mai profundă a bolii Parkinson ca patologie sistemică.