Testele preclinice sugerează eficiența unor antioxidanți în tratamentul bolilor mitocondriale

Bolile mitocondriale apar din cauza disfuncțiilor mitocondriilor - cele care asigură energia necesară celulelor pentru a funcționa - și iau forme variate, putând afecta orice organ sau sistem din corp. Din cauza lipsei unor tratamente validate, mulți dintre cei afectați iau vitamine și suplimente pe bază empirică, în speranța că acestea vor avea efecte benefice asupra metabolismului celular alterat. Din păcate, majoritatea dintre aceste produse nu au fost testate, nu sunt regularizate și nu sunt standardizate. Nu s-au efectuat studii pentru a observa dacă sunt sigure sau au vreun efect pentru bolile mitocondriale.
În căutarea unor indicii pentru desfășurarea unor viitoare studii clinice, cercetătorii de la Children's Hospital of Philadelphia (CHOP) au evaluat 7 compuși antioxidanți pe 2 modele animale microscopice de boli mitocondriale - peștele-zebră (D. regio) și viermele C.elegans. S-a folosit și un al treilea model: culturi de celule fibroblaste (din piele) obținute de la pacienți umani. Toate cele trei tipuri de modele prezentau disfuncții genetice în lanțul respirator mitocondrial - locul în care celulele procesează nutrienții și oxigenul pentru a genera energie chimică.

Factorul comun al bolilor care implică lanțul respirator este stresul oxidativ, iar acesta ar putea fi combătut cu ajutorul antioxidanților care se regăsesc în alimente, vitamine și suplimente alimentare. Totuși, unii antioxidanți pot avea unele efecte nedorite, pot fi ineficienți, sau chiar nocivi în anumite doze.

În studiul preclinic s-au observat rezultate importante la modelele examinate: N-acetil-cisteina (NAC) și vitamina E. Acestea au prelungit durata de viață la viermi și au protejat peștii-zebră de leziuni cerebrale. De asemenea, NAC a îmbunătățit supraviețuirea la celulele obținute de la oameni.

Potrivit autorilor, pe lângă beneficiile observate la modelele de boli mitocondriale, cei doi compuși au ameliorat stresul oxidativ prezent în întreaga celulă, nu doar în mitocondrii. Concluzia cercetărilor a fost că NAC și vitamina E sunt candidați buni pentru a fi evaluați într-un studiu clinic, pentru a determina eficiența la oamenii cu boli mitocondriale.

Alți doi compuși - coenzima Q10 și un tip al coenzimei Q10 modificat special pentru a ținti mitocondriile - au îmbunătățit o parte din indicatorii de sănătate la viermi, dar au salvat doar parțial durata scurtă a existenței. Alți trei compuși studiați - vitamina C, lipoatul și oroatul - au avut efecte mai variabile.

Sursa: Science Daily