Testarea hemoglobinei glicozilate (HbA1c) pentru detectarea prediabetului pediatric (la adolescenți)

Un studiu publicat în "Journal of Contemporary Medicine" a evaluat performanța diagnostică a testului Hemoglobin A1c (HbA1c) în detectarea prediabetului la adolescenți. Studiul a fost realizat retrospectiv pe un eșantion de 379 de copii cu vârste între 10 și 18 ani.

Obiectivele studiului

• Evaluarea performanței diagnosticului HbA1c în prediabetul pediatric.
• Determinarea valorii de prag (cut-off) pentru adolescenți.

Metodologie

• Prediabetul a fost diagnosticat pe baza criteriilor de glucoză (glucoza în post sau valoarea glucozei la 2 ore în timpul unui test de toleranță orală la glucoză - OGTT) sau criteriilor HbA1c.
• Au fost calculate sensibilitatea, specificitatea, valoarea predictivă pozitivă (PPV) și valoarea predictivă negativă (NPV) pentru glucoza în post, glucoza OGTT la 2 ore și HbA1c.
• Aria de sub curba (AUC) a fost calculată pentru fiecare test prin analiza caracteristicilor de operare a receptorului (ROC).

Rezultate

• 2.1% dintre indivizi au fost clasificați în grupul cu diabet zaharat, 21.9% în grupul cu prediabet și 76.0% în grupul cu normoglicemie.
• Când valoarea de 5.7% a fost utilizată ca prag pentru HbA1c în prediabet, sensibilitatea a fost de 53.0%.
• AUC pentru testul HbA1c a fost de 0.83.
• Valoarea optimă de prag pentru HbA1c a fost determinată la 5.55%, cu o sensibilitate de 62.7% și o specificitate de 93.0%.

Concluzii

• Studiul sugerează că testul HbA1c poate fi un instrument util în detectarea prediabetului la adolescenți.
• O valoare de prag de 5.55% pentru HbA1c poate fi folosită pentru screening-ul prediabetului, având o performanță similară cu glucoza în post.
• Testul HbA1c, fiind simplu și practic aplicabil, nu ar trebui exclus complet în diagnosticul prediabetului la adolescenți.
• Studiul subliniază importanța screening-ului pentru prediabet, în special în contextul diferențelor dintre rezultatele testelor de glucoză și HbA1c.

Limitări ale studiului

• Studiul a fost retrospectiv, iar accesibilitatea informațiilor suplimentare despre bolile concomitente care ar putea afecta rezultatele a fost limitată.
• Imposibilitatea de a standardiza faza preanalitică a testelor, în special OGTT, a fost una dintre limitările studiului.