Stresul și lipsa stabilității în copilărie cresc riscul de obezitate în perioada adultă

O copilărie ce nu este lipsită de stres, presărată cu experiențe destabilizante – divorțul părinților, expunerea la acte de violență, schimbarea frecventă a domiciliului – poate conduce la obiceiuri alimentare și de stil de viață ce anticipează instalarea obezității în viața adultă, potrivit unui nou studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences.

Cercetătorii au utilizat un model analitic folosit în contextul științelor comportamentale, „Life History Theory” sau LHT, cu ajutorul căruia experiențele sociale destabilizante plasate în copilăria unei persoane sunt prezentate drept originea obiceiurilor stilului și alegerilor în viața adultă.

Stilul de viață este un indicator al opțiunilor personale și face referire la strategiile de viață, atitudinile și comportamentele pe care le adoptă fiecare persoană, iar LHT subliniază două modele conform cărora oamenii aleg să își trăiască viața:

Strategii rapide

Constă în dezvoltarea unor strategii rapide prin care se obține gratificație imediată și prin urmare indivizii tind să aibă mai mulți parteneri sexuali și/sau copii mai devreme în viață, să prezinte comportamente impulsive în general fără a lua în calcul urmările pe termen scurt/lung.

Aceste persoane cel mai probabil au avut parte de o copilărie mai puțin structurată, lipsindu-le sentimentul de siguranță, stabilitate, fiind expuși la prohibiții/privațiuni de un fel sau altul. Astfel, mai târziu în viață ei sunt mult mai susceptibili „să trăiască momentul”, fără a se gândi la consecințe și fără a-și planifica viitorul într-o manieră adecvată.

„Traiul într-un mediu impredictibil în perioada copilăriei induce ideea în rândul acestor persoane că viitorul este dificil de planificat deoarece „nu știi ce se întâmplă după colț” și trăiești doar în prezent, pentru „acum”. Aceștia ajung să se concentreze asupra obiectivelor pe termen scurt, în detrimentul celor pe termen lung, deoarece nu sunt dispuși să amâne momentele de satisfacție din teamă că nu vor mai avea ocazia să se bucure de ele,” afirmă doctorul Jon Maner, din cadrul Departamentului de Psihologie al Universității Statului Florida.

Strategii pe termen lung

Persoanele care au o copilărie mai stabilă, mai organizată, tind să aibă un viitor mult mai statornic și dezvoltă strategii cu finalitate într-un timp mai lung, caracteristice fiind la ei trăsături precum prudența, spiritul analitic.
 

„Dacă nu știi unde vei lua următoarea masă sau dacă o vei servi, faptul că mănânci acum profilactic ar putea avea sens pentru persoana în cauză („mănânc acum mai mult, chiar dacă nu îmi mai este foame/m-am săturat deja, deoarece nu știu dacă mai am timp să mănânc până la cină”). La polul opus, persoanele care dezvoltă strategii comportamentale sociale pe termen lung tind să „își asculte” semnalele de foame și sațietate ale corpului și să mănânce în funcțiile de nevoile în curs ale organismului și nu de nevoile prezumate.”

De ce este important acest studiu? Deoarece permite idetificarea „rădăcinii” practicilor dietetice inadecvate, pentru a-i îndruma pe părinți și învăța să își dirijeze/adapteze comportamentele și acțiunile, astfel încât copii lor să nu aibă de suferit în urma acestora. Specialiștii spun că „nu este vorba doar despre reducerea stresului la copii, ci despre structura, securitatea și predictibilitatea din viața copiilor.”

„Rutinele îi învață pe copii să își creeze așteptări care, atunci când se materializează le oferă un sentiment de siguranță și structură. Teoretic vorbind, stabilitatea și caracterul previzibil al experiențelor din copilărie insuflă în viața adultă orientarea către strategii pe termen lung, ceea ce ar putea proteja împotriva obezității adulte,” punctează doctorul Jon Maner.

Sursa: Medical News Today