Antibioticele în timpul alăptării

Alăptarea are numeroase avantaje atât pentru sugar, cât și pentru mamă, fiind un factor important de protecție împotriva infecțiilor, a mal ocluziilor intestinale, obezității și diabetului la copil, motive pentru care Organizația Mondială a Sănătății recomandă alăptarea exclusivă la sân în primele 6 luni de viață și ca supliment până la vârsta de 2 ani. (1)

Mamele ce alăptează se mai îmbolnăvesc, unele afecțiuni necesitând tratament antibiotic, moment în care apar unele îngrijorări legate de siguranța medicamentului, dacă acesta trece în laptele matern, dacă are vreun efect asupra stării de sănătate a copilului, care sunt antibioticele interzise și dacă există alternative mai sigure. (2)

Cum ajung antibioticele în laptele matern

Antibioticele, administrate oral sau pe altă cale, ajung în plasma mamei, ulterior acestea pot să treacă în laptele matern prin difuzie sau secreție; odată ajunse în tractul gastro-intestinal al copilului medicamentele sunt absorbite și transportate în plasma sugarului. Acest traseu depinde de anumiți factori cinetici ai substanței:

• Liposolubilitatea – cu cât medicamentul este mai solubil în lipide, cu atât va trece mai ușor în laptele matern;
• Greutatea moleculară - dacă molecula are o greutate moleculară mică e mai ușor de transportat și absorbit;
• Concentrația plasmatică a substanței la mamă - dacă există o concentrație crescută, atunci se va concentra și mai mult medicament la nivelul laptelui;
• Legarea medicamentului de albuminele plasmatice – albuminele sunt proteine ce au rolul de a transporta medicamentul la nivelul plasmei, moleculele nelegate rămân dizolvate în plasmă și trec mai ușor în laptele matern;
• Timpul de înjumătățire - este timpul în care concentrația plasmatică a substanței se reduce la jumătate, dacă e un timp scurt atunci se va transfera mai puțin medicament în lapte;
• Biodisponibilitatea orală - acest parametru ne zice dacă și cât medicament se poate absorbi la nivelul tractului gastro-intestinal, locul de unde sugarul poate absorbi substanța din laptele mamei; în cazul antibioticelor cu biodisponibilitate orală redusă (precum Gentamicina, Vancomicina și cefalosporinele de a 3-a generație) absorbția este redusă. (3)

Cunoscând aceste date farmacocinetice putem reduce riscurile sugarilor alăptați cu lapte matern prin prescrierea unor medicamente care:

• Se pot utiliza și topic (antenție: antibioticele topice aplicate pe mamelon pot fi absorbite de copil);
• Sunt sigure dacă se administrează direct sugarului;
• Sunt bine studiate la sugar;
• Au cel mai scurt timp de înjumătățire;
• Au o capacitate mare de legare de proteinele plasmatice;
• Au o biodisponibilitate orală scăzută;
• Au liposolubilitate redusă. (5)

Antibiotice permise în perioada alăptării

Această categorie variază de la caz la caz, în funcție de vârsta, greutatea și starea generală de sănătate a bebelușului, motiv pentru care decizia de a lua antibioticul trebuie să fie luată după recomandările medicului pediatru și a medicului care l-a prescris.

Cu toate acestea, există unele antibiotice care sunt considerate a fi sigure pentru femeile care alăptează:

• Clasa penicilinelor, amoxicilina și ampicilina;
• Cefalosporinele, precum cefalexina;
• Cotrimoxazole, în cantitate minimă;
• Fluconazole, miconazole – antimicrobiene utilizate pentru a trata infecțiile fungice.
• Antibiotice glicopeptide și polipeptide, precum vancomicina. (2, 4, 5, 7)

Antibiotice nerecomandate în perioada alăptării

Antibioticele din clasa tetraciclinelor, în special derivații noi precum doxiciclina și minociclina, trebuie evitate din cauza ratei mari de absorbție de către sugari și a toxicității acestora (colorarea dinților, scăderea creșterii osoase). Tetraciclinele pot fi administrate mamelor ce alăptează doar pentru o durată scurtă de timp. (8)

Chinolonele nu sunt suficient de studiate în legătură cu laptele matern, de aceea se preferă alte opțiuni. (5)

Metronidazolul (Flagyl) este un medicament a cărui efecte asupra sugarilor este necunoscut, însă studii mai vechi au descoperit că utilizarea lui în timpul sarcinii se asociază cu mutagenitatea. (5)

Cloramfenicolul poate avea reacții adverse la copil destul de severe: anemia aplastică, vărsături, gaze intestinale excesive, adormirea la sân, „baby gray syndrome”. (6)

Aminoglicozidele nu se recomandă, mai ales în perioada de nou-născut și dacă sunt administrate parenteral, acestea având un efect ototoxic. (7)

Ce efecte pot apărea la sugar după administrarea antibioticelor la mamele ce alăptează

De cele mai multe ori concentrația antibioticului în laptele matern e prea mică pentru a avea efecte asupra sugarului, însă, dacă acestea apar pot să constea din:

• diaree – antibioticele distrug bacteriile bune de la nivel intestinal, producând o disbioză, ceea ce se traduce clinic prin scaun mai moale, dureri abdominale și agitație la bebeluși; acest efect este de scurtă durată, iar alăptatul nu trebuie întrerupt, laptele matern fiind excelent pentru refacerea microbiomului intestinal;
• infecție fungică - scăderea bacteriilor bune este o oportunitate pentru fungi (adesea Candida albicans) să se înmulțească, bebelușii putând prezenta diaree, erupții cutanate albicioase în zona scutecului și depozite albe la nivelul limbii; tratamentul constă în administrarea de antifungice;
• erupție cutanată;
• sensibilizarea la antibiotic;
• dezvoltarea unei rezistențe bacteriene față de antibiotic. (2, 6, 7)

În perioada administrării medicamentului se urmărește copilul pentru orice modificări ale obiceiurilor alimentare, ale somnului, pentru agitație sau erupții cutanate. Dacă observați vreo modificare relevantă în comportamentul copilului trebuie luată legătura cu furnizorul de servicii medicale ale copilului. (4)

Sfaturi pentru a minimaliza expunerea sugarului la antibiotic

Mamele pot adresa unele întrebări medicului care l-a prescris sau medicului pediatru pentru a verifica siguranța medicamentului:

• Este medicamentul sigur pentru copil?
• Există reacții adverse ce pot apărea la copil?
• Este nevoie să îi dau copilului probiotic?
• Pot continua să alăptez?
• Dacă antibioticul nu este sigur: Există alte alternative mai sigure? Se poate lua în doze mai mici, cu același efect terapeutic? Cât timp trebuie luat și în cât timp îl va elimina organismul? (2)

Programul de administrare a medicamentului se poate adapta alimentării sugarului, o variantă ar fi să se ia seara după ultima masă a copilului înainte de culcare. Acest lucru trebuie discutat cu medicul ce prescrie medicamentul. (2, 4)

Înainte de a lua antibioticul laptele poate fi muls și conservat pentru o perioadă de timp. Dacă trebuie întreruptă alăptarea, copilului i se pot administra variante de lapte praf, iar mama poate continua cu mulsul sânului pentru a-și menține producția de lapte pe perioada tratamentului. (5)

Alăptarea copilului nu se întrerupe, doar la indicații medicale precise, când se cunosc riscurile medicamentului sau în cazul apariției unor efecte adverse grave.